sâmbătă, 18 septembrie 2010

Nimicuri de sâmbătă

Îmi place Amazing Race, şi am urmărit toate sezoanele de pe AXN. În episodul de azi, o concurentă, ex-finalistă la nu ştiu ce concurs de frumuseţe, era determinată să arate lumii întregi că, în ciuda faptului că este fotomodel, nu este proastă absolut deloc. Obiectiv, sunt de acord că frumuseţea şi prostia nu sunt neapărat indisolubil legate, însă fata asta a făcut marea demonstraţie numărând 523 de obiecte (din a patra încercare) şi reuşind să determine pe o hartă unde se află şi unde ar trebui să ajungă. Mie mi se pare că nu trebuie să fii un geniu pentru probele ăstea. Sau, dacă da, atunci America, here I come. Aş fi un fel de tata geniilor acolo.
În altă ordine de idei, încă o subtitrare de top, făcută în mod clar după auz: "I was an army surgeon" a devenit tradus "Am fost insurgent". Temă de casă, găsiţi legătura logică între cele două propoziţii. Duminică plăcută!
PS. Dacă aţi citit "Cartea fără nume" de Anonymous, neapărat citiţi şi continuarea, "Ochiul Lunii". Despre primul volum am scris câte ceva mai demult. Al doilea volum continuă povestea. Vampiri, vârcolaci, călugări asasini, o tonă de umor negru şi bineînţeles, Bourbon Kid. O lectură potrivită pentru o după amiază mohorâtă.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Tema (sper)rezolvata: dupa ureche e la fel, ce mai conteaza ca e omul chirurg sau insurgent.
La noi orice e posibil, mai ales traducatori cu ureche surda si care au facut engleza cu femeia de serviciu (cum zic elevii mei cand ma supar ca pronunta aiurea)

fallen spunea...

Rezolvarea e corecta, insa am observat o gramada de traduceri facute dupa ureche (la propriu si la figurat); e clar ca te poti usor insela, mai ales daca personajul vorbeste repede si/sau cu vreun accent ciudat. Ce ma nedumereste pe mine este ca multe astfel de greseli ar putea fi evitate daca replicile s-ar corela cu imaginea de pe ecran sau cu povestea in sine (la exemplul meu, era clar ca omul fusese chirurg). Si inca ceva, acum vreo doi ani, cand am avut ocazia sa fac subtitrari (si am facuuuut....), de obicei aveam replicile scrise sub forma de text (scenariu, naratiune etc, functie de categoria filmului) si puneam subtitrarea direct pe imagine (explicatia argumentului de mai sus). Asa ca nu prea apareau gafe dintr-astea.
Si in legatura cu jobul, sa stii ca si aici exista o "parte intunecata" a lucrurilor. Dar da, momentele de satisfactie sunt suficient de numeroase si nu chiar la indemana tuturor.