Vizionare

Nu m-am uitat la meci. Nici lumina nu am stins-o (btw, era Ora Pamantului, nu Ziua...oricum, ar trebui instaurat un Deceniu al Pamantului, cel putin); de fapt, stand sa ma gandesc mai bine, tot am facut economie, ca nu mergea decat TV-ul. Filmul pe care l-am vizionat azi este "Mongol", din 2007, regizat de Sergei Bodrov. Este povestea "formarii" lui Gingis Han, de cand acesta avea 9 ani pana in momentul premergator unirii mongolilor, cuceririi a jumatate de lume etc. Imagini frumoase, povestea e ok, si se vorbeste in mongola. Bun, pe maine, ca merg sa mai prind macar un film in seara asta.

Ziua Pamantului

Buna initiativa, nu cere nici mare lucru, stingerea luminilor o ora, intre 20.30 si 21.30. O problema insa: la 20.45, mare meci mare, fotbal, meci important... Ce ziceti? Pe ce ati paria? Pe meci sau pe Earth Day? Sau televizoarele nu se iau in considerare?

Un fel de later update

Vorbind despre filme, ma uit la o gramada, de toate genurile, din toate perioadele etc. Nu ma intereseaza regizorul, scenariul, premiile luate sau ratate, interpretarea magistrala sau dezastruoasa, efectele speciale, coloana sonora, nota acordata de critici sau scorul de pe IMDB etc. Sunt filme de care am auzit si sunt curios, sunt filme de care vorbeste lumea si sunt curios, sunt filme de care nu am auzit si de care nu vorbeste nimeni si sunt curios... In afara catorva exceptii, ma uit la filme total haotic, si apoi vad daca mi-au placut sau nu. Si cele care mi-au placut inseamna ca si-au indeplinit rolul principal al unui film, al oricarui film: m-au transportat in lumea lor, pentru aproximativ o ora jumate. M-au dus in Vestul salbatic, in spatiu, in centrul Pamantului, in mijlocul unei familii etc. Da, e atat de simplu!

Ce si cum

Haos si confuzie, dar ma asteptam la asta. Dupa ce am cedat si am ascultat sugestiile altor amici, la randul lor cu sau fara blog, acum primesc comentarii (apropos, daca tot veni vorba... puteti lasa commenturi pe blog, ca de aia exista optiunea aia acolo. Cred ca daca as dezactiva commenturile, sau le-as modera, s-ar schimba situatia, psihologie inversa and stuff, ma rog, poveste veche) despre preferintele mele in materie de muzica si filme.
Pai fiind blog personal, mi se pare normal sa pun muzica ce-mi place, nu sa fac dedicatii, si sa vorbesc de filmele vizionate si sa pot spune daca si de ce mi-au placut sau nu. Evident ca vom avea in unele cazuri, mai numeroase sau nu, opinii diferite. Si? Care e problema? Nu va place clipul, sariti peste el. Nu sunteti de acord cu ceva, spuneti frumos de ce. De acum inainte refuz sa mai vorbesc despre blog in afara blogosferei. Discutiile telefonice, pe mess ori face to face au alt rol. Si in plus, ca si in viata, niciodata nu poti multumi pe toata lumea. Inainte era problema ca, desi il numesc blog personal, ma limitam la a diseca evenimente de natura generala si nu lasam populatia sa ma cunoasca la un nivel mai intim, sa zic asa. Acum, dupa doar cateva postari cu adevarat personale, iar nu e bine, ca nu va e pe plac ce aflati. Concluzia este clara, cel putin pentru mine, si voi continua sa postez in ritmul meu, cu bune si cu rele. Un prieten ma intreba recent care este de fapt targetul blogului. Sincer i-am raspuns - s-a si mirat, oare de ce? - ca nu am niciun target. Scriu ca asa imi vine, din diverse motive, insa in momentele cand scriu nu ma gandesc reactiile potentialilor cititori. Daca ar fi asa, pai as face ziar online, sau blog specializat pe o tema anume. Neavand aceasta intentie, voi continua sa postez despre orice ma inspira, ma mira, ma revolta, ma surprinde sau, in general, imi creeaza o anume stare sau despre ce am si eu o opinie, acolo. Voi scrie in continuare despre politica, invatamant, muzica, stiinta, filme, societate si asa mai departe. Blogul a fost eclectic in continut si va ramane tot asa in continuare. Sper ca acum am lamurit ce si cum.

Pentru fani

Celor care le plac filmele de genul trilogiei cu Jason Bourne (Identitatea, Suprematia si Ultimatumul) le pot recomanda si filmul XIII:The Conspiracy. Si acesta are la baza o carte, pe care insa nu am gasit-o. Deocamdata. Despre film nu va mai pot spune mare lucru, comparatia pe care am facut-o banuiesc ca e suficienta.
Si daca tot veni vorba de filme, stiati ca s-a facut film dupa Far Cry? Eu am aflat azi...

Am fost foarte aproape

In ianuarie am spus ca va ninge in aprilie. Saptamana trecuta, persoana cu care avusesem discutia regreta ca nu facusem un pariu, ceva, pe tema asta. Astazi,privind pe fereastra, regret eu... Nu suntem chiar in aprilie, dar inca nu e tarziu. Semnele sunt promitatoare!

Amintire

Mi-am adus azi aminte de o faza misto, care a avut loc relativ recent. Eram cu niste prieteni la un restaurant, unuia i se face la un moment dat fomita si cere meniul. Se decide sa ia un piept de pui pane, dar doreste ca inainte de a comanda sa ceara niste lamuriri fetei care servea, si o intreaba "Pieptul de pui pane cum este preparat?". La care tipa, fara sa glumeasca, ci probabil fiind cu mintea in cu totul alta parte, raspunde:"Pieptul de pui pane? Aaa... din cotlet de porc". Ne uitam unii la altii doua secunde, apoi incepem sa radem. Tipa isi da seama si se scuza, dand apoi lamuririle de rigoare. Insa de atunci, cand ma mai intalnesc cu respectivii prieteni, inevitabil unuia dintre noi i se face pofta de un piept de pui de porc...

Incercare

Deoarece am primit pe parcursul timpului mai multe "reclamatii" si sugestii de inserare in postarile mele si de imagini, filmulete ori muzica, sugestiile fiind primite de la mai multe persoane, am zis sa incerc si asta, ca nu am nimic de pierdut. Pentru inceput, aceasta adevarata "telenovela" din natura, cu rasturnari spectaculoase de situatie. E adevarat ca tine cam multisor, opt minute jumate, dar merita sa aveti rabdare!
Daca, dupa vizionare, doriti mai multe detalii, doar cereti. Filmul acesta a determinat realizarea unui documentar care ofera explicatii suplimentare ale comportamentului animalelor din clip. Documentarul l-am vazut, so... Nu, documentarul nu are link. (eu unul nu l-am gasit). Vizionare placuta!

Ce chestie

Acum, la aproape doua saptamani dupa masacrul din Germania, iar au luat amploare discutiile in privinta influentei jocurilor video, a filmelor violente, a muzicii violente etc. Ok, nu fac greseala de a starni polemici situandu-ma intr-o tabara sau alta, ci vreau doar sa constat ca serial killers si mass murderers exista de cand e lumea, de pe vremea cand nici nu se visa la jocuri si filme...

Enigma. Mister. Psihoza.

Mai, poate este vreunul dintre voi mai la curent cu treburile de care va spun, ca am nevoie de o lamurire. Asadar, netinand cont de viziunea si parerile mele subiective si personale despre religie si feng shui, imi poate spune cineva cum iti poti aranja o camera conform principiilor feng shui (dar la modul ala serios, pereti vopsiti in culori diferite and so on), camera in care troneaza la loc de cinste si niste icoane (vreo cinci-sase, nu stiu exact) crestine suta la suta?
V-ati prins, da? Feng shui, icoane... Eu am spus in secunda doi ca e doar un alt exemplu clasic de snobism ("vai, draga, dar feng shui e trendy acum, nu ai auzit, fata? iar icoanele sunt de la mama/bunica/manastirea X, sunt sfintite/magazinul Y, au costat o gramada si trebuie sa le expun, sunt superbe, fata!"). Am gresit cu ceva?

Salata de idei

In ordine absolut aleatorie: superba gafa a Elenei Basescu, ce si-a anuntat demisia din PDL deoarece nu vrea ca alegatorii "sa fie fortati sa aleaga intre mine si intelectuali". Oricum, va candida in continuare ca independenta, asa ca cei care nu cred in intelectuali mai au o sansa.
Am mai spus cu alta ocazie despre capacitatile tot mai reduse ale elevilor de a interpreta un text la prima vedere. Exista un test international pe aceasta tema, imi pare rau ca i-am uitat denumirea, test in care a fost inclusa si Romania in 2006, ocupand un onorabil loc 48, din 57 de tari participante. Se pare ca rezultatul asta nu este deloc pe placul ministerului, deoarece iata ca testul se repeta in aceste zile, sub protectia unui anonimat total. Scolile participante la test sunt tinute secrete. Un fel de gunoi aruncat sub pres, insa rezultatele vor fi oricum facute publice, testul fiind international... Banuiesc ca oricum nu vor exista surprize.
Celebra criza este una financiara, nu? Si afecteaza tot mai multe domenii si tot mai multi oameni, corect? Evident, din punct de vedere financiar. Si romanii, dornici sa scape de stresul si depresia aferente crizei, merg in numar tot mai mare la psiholog. Aaaaa... e pe gratis? Ca daca nu, mergi sa te plangi de greutatile financiare la un psiholog caruia ii platesti consultatia. Numai mie mi se pare paradoxal?
Dupa cum tot paradoxale mi se par si emisiunile ale caror moderatori se mira si iau pozitie impotriva epidemiei de "vedete" ce se inmultesc pe zi ce trece, invitand in acelasi timp exact acele personaje in emisiune... Eu unul nu mai inteleg nimic.
Cu toate ca suntem in UE, pentru noi Europa inseamna tot "dincolo". Si "dincolo" va insemna inca mult timp de acum inainte. Deoarece "dincolo" inseamna si "altfel", iar "altfelul" ala pur si simplu nu se potriveste cu ceea ce stim noi sa facem si cu ce suntem obisnuiti. Par example, recentele tramvaie introduse in urbea noastra sunt la standarde occidentale. Sunt prevazute cu facilitati pentru persoane cu dizabilitati. Dar peroanele din statii? La alea cum ajung bietii oameni? Sau, tot despre aceste tramvaie, oamenii au spus ca au un dezavantaj, si anume ca, in ciuda faptului ca au cate trei usi de acces, compostoarele de bilete nu sunt plasate decat la usile din fata, respectiv din spate, nu si la cea din mijloc. Explicatia este insa simpla, dar nelalocul ei in Romania: in celelalte tari europene, usile din fata si din spate sunt folosite pentru urcare, iar cea din mijloc pentru coborare.
Si in final inchei cu o veste sa zicem buna, desi e complet personala: am reusit sa vad Valkyrie. Mi-a placut. Si Seven Pounds. Gata!

Daca as avea bani...

...m-as inscrie la noul sport deocamdata zonal, dar care tinde sa devina national (bine, e national, dar neoficial): mi-as cumpara acte, frate: diploma de bac (am, dar nu imi place profilul, ca acum nu mai e trendy), vreo doua trei licente (si din astea am, dar sa fie rezerva pentru vremuri grele), macar un permis auto (din asta n-am deloc, chiar ca mi-ar trebui) si, nu in ultimul rand, o carte de identitate (sau cate e nevoie pana sa fiu eu multumit de cum arat in poza, ca stiti si voi cum ies pozele alea oficiale pentru CI/pasaport etc., de-abia te recunosti in ele). Asta voiam sa zic.

Pretentii

Am pretentii. Chiar multe, daca stau sa ma gandesc mai bine. Fiind ale mele personale, pretentiile sunt bineinteles justificate. Si, in plus, nici nu mi se par exagerate. Dintre multele pretentii cu care ma "laud" ar fi si pretentia de a fi cautat, nu sa fiu doar eu cel care cauta; pretentia de a mi se recunoaste meritele, asa multe sau putine cum sunt, la adevarata lor valoare; nu imi convine nici supra-, nici subaprecierea; am pretentia sa fiu judecat dupa fapte, nu dupa aspect sau vorbe. Bine, ideal ar fi sa nu fiu judecat, dar am spus ca nu sar calul si ma limitez la pretentii rezonabile. Am pretentia sa pot ocupa un job conform pregatirii mele, nici mai mult, nici mai putin (asta suna rezonabil, e adevarat, dar in ziua de azi...). Am pretentia sa pot alege sa sting lumina o ora in scopuri ecologice, nu sa sting lumina mai multe ore gandindu-ma la factura de curent. Mai vreau sa fiu respectat cand sunt client, deoarece eu ii respect pe cei care ma servesc. Pana la proba contrarie. Vreau sa fiu respectat si de soferi atunci cand sunt pieton. Poate ca ajung acasa, si am in curte un ditamai camion Mac, cu care pornesc sa il caut pe nenorocitul cu masina mica ce se crede king of the road... Situatia ar fi usor schimbata, nu-i asa?
Am pretentia ca toata lumea sa isi faca meseria asa cum trebuie. Daca soarta te-a adus in postura in care, chiar daca ai doua facultati si trei masterate, vinzi pe moment hamburgeri, vinde-i asa cum trebuie. Poate ca si tipul murdar de ulei care iti cere hamburgerul ala e un mecanic care are in background tot doua facultati si trei masterate. Sau mai multe. Daca esti medic, trateaza oamenii. Ca daca voiai bani, te faceai afacerist, legal sau ilegal. Si fa medicina, nu vinde masini sau nu fa politica.
Am pretentia sa traiesc o zi, o singura zi, cu sentimentul ca sunt in Europa. Nu din punct de vedere geografic. De ce am intrat in UE, cum, si mai ales cum de inca nu am fost dati afara in suturi, e o alta discutie. Dar daca tot suntem europeni, ar trebui macar sa ne comportam ca atare, nu? Ca asta e cel mai usor lucru, si nu necesita nici macar un banut. Sau poate de aia e asa de greu?
Mai am inca pe atatea pretentii, dar ajunge pentru astazi. Mai prind o alta zi in care nu gasesc nimic demn de scris pe blog, si atunci... part II.

Acum am aflat

Uuuuraaaa, tot am eu ce am cu sistemul de invatamant. Uite ca telepatii de la Minister numai ce s-au gandit sa re-re-re-re....-remodifice modificarile programei, care, se stie, a fost rea, a devenit foarte rea, si acum nu stiu ce se va intampla, daca se reduc si orele de sport si de limbi straine. Nici nu ma apuc sa comentez, ma pastrez pentru urmatoarea modificare, in care se vor scoate matematica, chimia, fizica si alte materii dintr-astea fara niciun rost. Si se vor reduce drastic celelalte ore. Imi ramane speranta ca, in ciuda faptului ca tigarile sunt tot mai scumpe, imi voi permite in continuare sa fumez, provocandu-mi astfel, ca un inconstient ce sunt, o moarte timpurie. Fapt ce ma va scuti sa dau nas in nas cu ceea ce se numeste "viitorul tarii".

M-am razgandit

Initial nu voiam sa scriu nimic azi, voiam sa am maine forte proaspete si idei stralucite, caci, ati ghicit, va fi din nou vineri 13. Dar m-am razgandit din doua motive.
Primul ar fi ca speram ca presupusa nominalizare a Elenei B. pentru parlamentul european sa ramana la nivel de gluma buna si sa declanseze in cel mai bun caz o reactie de genul "hai, mai...", cuvinte urmate de un zambet larg si schimbarea subiectului. Dar nu, evenimentul a luat amploare. Nu a declansat chiar o isterie nationala, dar e pe-aproape. Deh, asa e cu oamenii cu succesuri, trebuie promovati.
Al doilea motiv este ca, in timp ce cautam un model pentru o scrisoare de intentie, am gasit urmatoarea chestie (urmeaza un copy/paste):

Scrisoare de intentie pe timp de criza economica

Va contactez în legatura cu posibilitatea angajarii in cadrul firmei dvs. Recent
am observat cu interes anuntul dvs. care m-a determinat sa cred ca pot raspunde cu succes solicitarilor postului oferit.
Iar acum ca am facut o introducere ca la carte hai sa vorbim la concret si sa nu
iti pierd timpul.
Destul cu vorbele de duh si ipocrizia.Eu vreau un loc de munca iar tu daca citesti acest cv ai nevoie de oameni. Asa ca hai sa o dam pe fata.
Is om serios care nu am schimbat prea multe joburi. Nu sunt curlimbist (stiu ca asta nu ii un atu dar trebuia sa il mentionez). Ma adaptez din mers (doar in cazul in care interesele mele coincid cu cele ale patronului)Nu suport ipocrizia si statul peste program doar ca sa vada seful ca vezi doamne is la lucru cand toata lumea e acasa si io de fapt ma dau pe mess.
Prefer sa am viata personala, chiar daca de multe ori ar da mai bine pentru sef ca
singura preocupare din viata mea sa fie firma lui.
Stau oricand peste program fara a ma astepta sa fiu platit ore suplimentare daca e ceva
deadline strans sau daca e chiar musai, dar nu asa, de dragul socializarii (daca vrei
sa socializezi iesi la o bere; asta daca mai ai forta si cheful necesare dupa 12 ore de job).
Chiar daca nu arat, ma deranjeaza sa vad cum ceea ce fac devine cateodata, brusc si pe neastepate, meritul sefului meu. Dupa cum ma deranjeaza si daca seful meu uita de unde a plecat, adica dintr-o pozitie similara cu a mea. Dar, repet, sufar in tacere si nu vociferez (asta e un atu, clar).
Ar mai fi multe de adaugat ca sa fie un cv complet, dar cum am zis, hai sa nu pierdem
timpul tuturor celor implicati in acest proces si sa ne rezumam la atat!
In speranta unei bune colaborari, noroc! (ca sanatosi o fost si aia de pe Titanic!)

Am incheiat citatul. Nu stiu cine a scris scrisoarea, dupa cum nu stiu daca ma pot folosi de ea drept model, bineinteles, dupa adaugirile pe care le-as face din proprie experienta. Insa, sincer, daca as primi o astfel de scrisoare aflandu-ma in postura de angajator, as fi curios, macar pe plan personal, sa ma intalnesc cu persoana in cauza. Ok, mai bine nu continui, ca ideile de-abia acum incep sa imi vina:)
Ne vedem maine (vineri 13, muahaha!!!! - subliniere speciala pentru superstitiosi si fani ai lui Jason. Voorhees, cum care Jason?)

Un fel de top trei

Scurt si la obiect: in urma unei discutii cu prietenii de sex M, imi fac public topul trei personal al...am vrut sa spun vedete, dar nu suna asa cum vreau...al personajelor publice de sex F de la noi din tara pe care le admir la ora actuala: nu neaparat in aceasta ordine, ar fi Oana Ionita de la Carcotasi (imi plac bebelusele lor, insa pentru Oana mi-a crescut admiratia de cand am inceput sa o aud si vorbind, nu doar dansand), apoi Mirela Zeta (nuuuu, nu pentru ca aparut topless in filmul ala... nici nu stiu cum ii zice. Oricum nu l-am vazut), pentru ce si cum joaca (un loc aparte il are personajul Priscila din Mondenii). Si categoric nu in ultimul rand, Simona Tache de la Catavencu (saru'mana, citesc si blogul, dar nu am curajul sa ma bag cu commenturi in gasca de acolo).
Sunt constient ca odata cu aceasta postare am castigat si am pierdut in aceeasi masura un numar de "fani". Dar hei, e o chestie de gusturi la urma urmei, nu? Daca va deranjeaza teribil sau nu sunteti de acord, ignorati aceste randuri si continuati ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

On the edge

O fraza citita intamplator mi-a readus aminte de un curent gresit, dar majoritar, de gandire. Fraza suna aproximativ asa:"...in urma incendiului au fost distruse bunuri in valoare de X lei, insa pompierii au salvat bunuri in valoare de Y lei", unde Y era o cifra mai mare decat X. Iata si gandirea de care va spun, sa salvam cat se mai poate, daca tot nu am reusit sa prevenim. Sa minimalizam pierderile, daca tot am ajuns intr-o situatie ciocolatie. Si sa scoatem in evidenta ca am reusit totusi sa salvam ceva, nu greselile care au dus la situatia respectiva.
Si asta se intampla corelat cu o alta tendinta, la nivel global as spune, aceea de a nu te trezi decat cand esti pe marginea prapastiei. Problema e de perceptie, cand zici ca esti pe marginea prapastiei esti de fapt deja in cadere libera, si normal ca ajungi la ce ziceam mai devreme: daca tot cazi, macar sa cazi cat mai "placut" posibil, sa iti rupi una-alta, dar sa ramai in viata. Altfel, cum ai putea gresi din nou mai tarziu?
Oarecum legat de asta, Romania se afla pe ultimul loc in UE (si) in privinta bugetului alocat educatiei. Pe primul loc se afla Austria, cu un buget cam de sase ori mai mare. Suntem pe ultimul loc si in privinta reciclarii deseurilor electrocasnice. Dar suntem printre primii la poluare. Si la coruptie. Etc.
Privind obiectiv situatia (cat de obiectiv pot fi, la urma urmei), sunt total nedumerit de ce se intampla in tara asta. Si, daca as vedea asta dintr-o tara cu un fus orar muuult diferit, probabil mi-as permite sa fiu chiar amuzat. Printre avalansa de promisiuni si lamentari si solutii de criza ce prevad printre altele si bugete drastic reduse, cheltuielile prevazute pentru cei din guvern, Parlament, Senat, nu doar ca nu au fost inghetate sau reduse, ci au crescut fata de cele din anul trecut. Misto exemplu, nu? Sau sporurile care sunt acordate, apoi retrase dupa cateva zile, apoi...cine mai stie ce urmeaza. Haos, frate!
Sau il vad pe ministrul mediului dand un exemplu populatiei in privinta reducerii poluarii si conducand un autoturism hibrid. Foarte frumos. Doar ca autoturismul respectiv costa cam 70.000 de euro, iar ministrul l-a primit cadou. Vreau sa zic ca sunt de acord sa conduc si eu un vehicul hibrid, daca il primesc cadou. Ba, mai mult, accept chiar si o bicicleta...

Nostalgic

Un eveniment aparent nesemnificativ a reusit sa declanseze o amintire, urmata de alta, si de alta... Asa ca am ajuns sa rememorez o gramada de patanii si o multime de prieteni implicati in aceste aventuri, dupa care a urmat inevitabil "Chiar, oare ce o mai face X? Dar Y pe unde o fi acum?" etc. Si uite-asa am ajuns sa imi dau seama ca sunt cateva persoane cu care nu am mai comunicat de ceva bucata de vreme, in ciuda telefoniei mobile, a internetului si a altor tehnologii menite sa faciliteze exact comunicarea asta. Deci, nu e eroare tehnica, ci eroare umana. A mea? A lor? Vina se imparte in mod egal? Ce se intampla dupa ultima discutie sau intalnire avuta, cand la final iti iei bun ramas si spui "Bine, hai ca mai vorbim", apoi constati ca nu "mai vorbim" de un an, sau doi... chiar mai mult? Viata devine intr-atat de complicata incat nu mai ai timp macar de un SMS cu o felicitare standard de Craciun? Astepti ca celalalt sa fie cel care face primul pas? Exista o anumita perioada de timp dupa care iti spui "ei, nu am mai vorbit de atata timp... lasa, ma cauta el daca are chef'"?
Si mai aiurea e ca, acum vreo doua saptamani, m-am intalnit intamplator exact cu o persoana cu care. acum vreo...cinci ani, ma intelegeam ok, ne vedeam zilnic etc. Si a intervenit "ceva"-ul ala, pe care nu il pot defini. Intalnirile s-au rarit pana la disparitie, la fel telefoanele... Si acum, parca ne-am vazut pentru prima data. Am avut conversatii mai lungi si mai reusite cu chelnerita de la barul unde imi savurez cafeaua de dimineata...
E ciudat, oricum. E ciudat cum oamenii alaturi de care stai si cu care iti petreci la un moment dat o gramada de timp, oameni pe care ajungi sa ii cunosti si care ajung sa te cunoasca, oameni cu care, la momentul respectiv, faci in mod natural planuri pentru viitorul indepartat, "gasca", intr-un cuvant, ajung sa se (te) indeparteze intr-atat.

Comentariul unui gest

Doi copii, de 12 ani. Unul are un cub Rubik. Celalalt il intreaba ce e ala, cum functioneaza si ce trebuie sa faci. Dupa explicatii, proprietarul cubului il imprumuta celuilat copil pana a doua zi. Next day, copilul vine cu cubul facut ca la carte. Proprietarul ia cubul, se uita, incepe sa zambeasca admirativ, apoi, cu o curiozitate autentica, il roaga pe "micul geniu" sa ii arate cum a rezolvat puzzle-ul. Asta e gestul si l-am vazut intr-un film. In realitate, dupa faza discutabila cu imprumutul, care eventual ar fi fost vreun schimb, ceva, reactia la vederea cubului rezolvat ar fi fost probabil "Hai, ba, ca ai trisat! Ce ai facut cu el? I-ai lipit abtibildele asa cum trebe, sau l-ai demontat de tot si dupa aia..." sau "Na, norocul prostului! Nu cred ca il mai faci o data!"
Exista si morala; ca de obicei, va las pe voi cu morala in brate, sa nu fie chiar totul asa, de-a gata. Si sa nu spuneti iar ca sunt pesimist, vad doar partea intunecata a lucrurilor etc.

Ladies only

Am fost mustrat ca am uitat de martisoarul obligatoriu de 1 Martie. Adevaul e ca am uitat complet de 1 martie si de semnificatia zilei, pur si simplu pluteam in alte sfere pe atunci. In incercarea de a rectifica greseala, ladies, considerati ca tocmai ati primit un martisor intarziat si niste flori ceva mai repede, in contul zilei de maine. Nu, nu cautati nicio poza, folositi-va imaginatia si considerati ca sunt florile voastre preferate. La urma urmei, nu tuturor le plac ghioceii:)))

Din nou, exceptie

Scandal in politica. Scandal in justitie, in spitale, in invatamant. Scandal in ziare, scandal si la TV (ma rog, acolo se numesc reality show, chestiune de nuanta). Mai bine ma uit eu la vreun film. Si asta e exceptia, ca nu prea comentez filme, toata lumea stie ca e chestie de gusturi. Insa asta mi-a placut. De ce? Pentru ca e cu vampiri. Nu, nu e proaspatul Twilight, care este dupa parerea mea o telenovela comprimata, cu adolescenti, dragoste interzisa si efecte speciale frumoase. Nici unul din seria cu Dracula, copiii, nepotii si alte rude de diverse grade ale acestuia. Nope, nici ultimul Underworld (nici nu l-am vazut, insa cei care au facut-o au spus ca e ca majoritatea filmelor care scot partea a treia, adica nasol; si fara Kate...). Nu este nici macar american, ci suedez (norvegian??? trebuie sa ma uit... cred ca suedez, totusi). Nici efecte speciale hollywoodiene nu prea are, mai deloc. Nici macar nou nu e, a aparut cam la inceputul anului trecut. (E suedez, m-am uitat intre timp). Fara a va dezvalui nimic altceva decat titlul, Let the Right One In, va pot spune ca, dupa umila si neavizata mea parere, e un film care iese in evidenta printre tonele de filme cu/despre vampiri. Of course, gasiti detalii pe IMDB, inclusiv despre premii si nominalizari, daca va intereseaza si aspectul asta. Eu as spune sa il vedeti pur si simplu.

Treaba e pe bune

M-a iritat tampenia cu biserica vs. pasapoarte biometrice, dar treaba a luat amploare! O comisie senatoriala a avut drept scop verificarea si pe fata, si pe dos, a noilor pasapoarte, si in final le-a aprobat spre productie, dupa ce s-au convins ca pe ele nu apare nicaieri cifra 666! Bai fratilor, unde am ajuns? Pentru ce dau contribuabilii bani? Vreau numar personalizat la masina, neaparat cu 666. Imi schimb numarul de telefon, cu minim un 666 in continut. Vreau salariu de 666. Euro, daca se poate, nu RON:).
Si mai sunt si cretinii ce se considera datori, probabil in urma unor sfaturi date de vocile din capul lor, sa ridice alte probleme de gen. I-auzi intrebare luata de pe net: "Ati incercat sa cititi invers cuvantul card? Iese drac... Asta o fi vreun semn?" Evident este un semn! Un semn ca ai nevoie in mod clar de ajutor de specialitate...

Unde as merge

As merge la Skywalk, o chestie supertare. E o pasarela in forma de U, cu bratele fixate pe marginea Marelui Canion, iar cu corpul suspendat deasupra acestuia. Podeaua fiind din sticla, practic vezi Canionul (si) dedesubtul tau. Muuuult dedesubt. 1200 de metri dedesubt! Senzatia banuiesc ca este deosebita, ba chiar unica as spune. Asadar, am scris si aceasta destinatie in agenda al carei titlu este "Locuri unde as vrea sa merg, dar nu voi ajunge, si lucruri pe care le-as vrea, dar nu le voi avea". Agenda are tendinta sa fie tot mai plina, insa pana nu e necesar sa incep volumul II, mai am sperante.
In alta ordine de idei, mai mult de dragul bancului, ieri am reusit sa obtin lumina din apa. Adica am spalat geamurile:)))
Hai ca mai vorbim...

Zile fara net

Da, asa au fost ultimele doua zile. Fara conexiune. Si nu a fost rau decat intr-o singura privinta. In rest, nu i-am simtit lipsa, ceea ce e bine, ca inseamna ca nu am devenit dependent. Deocamdata (asa sunt eu, pun raul in fata). Dar mi-am petrecut timpul liber facand alte activitati mai mult sau mai putin utile, un loc important ocupandu-l cititul. Cand spun important, ma refer la timpul alocat, nu neaparat la informatia ca atare. Si am citit tot felul de chestii, de la ziare la carti; am citit si un numar din prietenul meu, JB, de care ma legam la un moment dat cu pasiune as spune, insa am renuntat sa mai fac asta. Mi-am spus ca oricum, pe langa ca nu rezolv nimic, poate ca toate greselile alea au aparut din motive tehnice, lipsa de timp, presiune a deadline-urilor etc, si nu e cazul sa ma ambalez chiar asa. Dar...(stiati ca va urma un dar, asa-i?)... trebuie remarcate "carurile alegorice" de la Rio. Asta nu e o greseala tehnica, cu siguranta. Mai ales cand e repetata de doua ori in acelasi articol.
Ce vreau sa spun este ca ma stradui sa renunt la obiceiul de a semnala greselile de genul asta aparute in articole, subtitrari etc. Nu sunt politia gramaticii; in plus, probabil ca si eu fac greseli de care nu imi dau seama, asadar nu sunt indreptatit sa comentez la adresa altora. Si nu in ultimul rand, din cate stiu, corectorul literar este platit pentru asa ceva:)))
Si, ca fapt divers, va spuneam mai demuuuult de una dintre firmele cu o rezonanta aparte, si anume "Visul imaginatiei". Nu stiu nici acum ce ar putea asta insemna, insa voi fi motivat sa ma gandesc zilnic de acum incolo la problema, deoarece tocmai si-a deschis magazin la 100 m de locuinta mea. Mda...