Pretentii

Am pretentii. Chiar multe, daca stau sa ma gandesc mai bine. Fiind ale mele personale, pretentiile sunt bineinteles justificate. Si, in plus, nici nu mi se par exagerate. Dintre multele pretentii cu care ma "laud" ar fi si pretentia de a fi cautat, nu sa fiu doar eu cel care cauta; pretentia de a mi se recunoaste meritele, asa multe sau putine cum sunt, la adevarata lor valoare; nu imi convine nici supra-, nici subaprecierea; am pretentia sa fiu judecat dupa fapte, nu dupa aspect sau vorbe. Bine, ideal ar fi sa nu fiu judecat, dar am spus ca nu sar calul si ma limitez la pretentii rezonabile. Am pretentia sa pot ocupa un job conform pregatirii mele, nici mai mult, nici mai putin (asta suna rezonabil, e adevarat, dar in ziua de azi...). Am pretentia sa pot alege sa sting lumina o ora in scopuri ecologice, nu sa sting lumina mai multe ore gandindu-ma la factura de curent. Mai vreau sa fiu respectat cand sunt client, deoarece eu ii respect pe cei care ma servesc. Pana la proba contrarie. Vreau sa fiu respectat si de soferi atunci cand sunt pieton. Poate ca ajung acasa, si am in curte un ditamai camion Mac, cu care pornesc sa il caut pe nenorocitul cu masina mica ce se crede king of the road... Situatia ar fi usor schimbata, nu-i asa?
Am pretentia ca toata lumea sa isi faca meseria asa cum trebuie. Daca soarta te-a adus in postura in care, chiar daca ai doua facultati si trei masterate, vinzi pe moment hamburgeri, vinde-i asa cum trebuie. Poate ca si tipul murdar de ulei care iti cere hamburgerul ala e un mecanic care are in background tot doua facultati si trei masterate. Sau mai multe. Daca esti medic, trateaza oamenii. Ca daca voiai bani, te faceai afacerist, legal sau ilegal. Si fa medicina, nu vinde masini sau nu fa politica.
Am pretentia sa traiesc o zi, o singura zi, cu sentimentul ca sunt in Europa. Nu din punct de vedere geografic. De ce am intrat in UE, cum, si mai ales cum de inca nu am fost dati afara in suturi, e o alta discutie. Dar daca tot suntem europeni, ar trebui macar sa ne comportam ca atare, nu? Ca asta e cel mai usor lucru, si nu necesita nici macar un banut. Sau poate de aia e asa de greu?
Mai am inca pe atatea pretentii, dar ajunge pentru astazi. Mai prind o alta zi in care nu gasesc nimic demn de scris pe blog, si atunci... part II.