Doi copii, de 12 ani. Unul are un cub Rubik. Celalalt il intreaba ce e ala, cum functioneaza si ce trebuie sa faci. Dupa explicatii, proprietarul cubului il imprumuta celuilat copil pana a doua zi. Next day, copilul vine cu cubul facut ca la carte. Proprietarul ia cubul, se uita, incepe sa zambeasca admirativ, apoi, cu o curiozitate autentica, il roaga pe "micul geniu" sa ii arate cum a rezolvat puzzle-ul. Asta e gestul si l-am vazut intr-un film. In realitate, dupa faza discutabila cu imprumutul, care eventual ar fi fost vreun schimb, ceva, reactia la vederea cubului rezolvat ar fi fost probabil "Hai, ba, ca ai trisat! Ce ai facut cu el? I-ai lipit abtibildele asa cum trebe, sau l-ai demontat de tot si dupa aia..." sau "Na, norocul prostului! Nu cred ca il mai faci o data!"
Exista si morala; ca de obicei, va las pe voi cu morala in brate, sa nu fie chiar totul asa, de-a gata. Si sa nu spuneti iar ca sunt pesimist, vad doar partea intunecata a lucrurilor etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu