Pe blog, dupa blocuri

E clar si normal ca blogosfera sa nu fie un fel de club al intelectualilor de pe net. Nici macar nu e obligatoriu sa scrii corect ca sa intri in lumea asta virtuala. Iar subiectele sunt libere si necenzurate, "sky is the limit". Surpriza mea a fost ca, desi ma asteptam la asta, nu ma confruntam direct cu problema. E ca si cu foametea din Somalia, stiu de ea, dar nu pot spune ca ma afecteaza direct. Insa azi, in urma unor clickuri pe diverse linkuri, am ajuns in cartierul de la periferia blogului. Nu am zabovit prea mult prin zona, nu de frica, ci din dezamagire si din dorinta de a evita, macar aici, genul de informatii (?) care ne asalteaza din pacate prin alte mijloace mass media, incepand cu tabloidele si terminand cu diverse "emisiuni" televizate.
Am fost destul de criptic pana acum, asadar, o mica harta a incursiunii. Inceputul a fost bun, de la Catavencu am ajuns la blogul Simonai Tache (saru'mana, respecte), deoarece imi place cum scrie. De aici, am aflat cu amuzament ca Mircea Badea a reusit sa isi stearga blogul, dar o ia de la capat. Prima curba gresita: sa vad ce si cum. Si am ajuns intr-o adevarata zona de razboi, unde Badea da in toti cei care, voit sau nu, real sau imaginar, l-au deranjat cu ceva (de notorietate sunt Huidu si Zoso), si, evident, primeste raspunsuri adecvate. Treaca-mearga, nu se inteleg oamenii din varii motive si isi spun urari unul celuilalt. Dar cand "lupta" coboara la nivelul grupei mici de gradinita, cand, in lipsa de alte argumente, pui poza "faptasului" pe blog si faci misto de ce fata are... Si la asta se adauga, normal, sustinatorii din fiecare tabara, care scriu si ei comentarii asa cum ii duce capul, si in functie de simpatii. Printre care comentarii exista si unele, minoritare din pacate, care indeamna la pace si armistitii si care sunt ignorate in totalitate.
Am renuntat sa aprofundez subiectul. Atmosfera de stadion cu arena de bataie fara reguli in mijloc si cu publicul atatat stand pe margini si scandand lozinci de bine la adresa adversarului nu mi-a placut niciodata.
Revin pe teritoriul meu, in zona care nu o fi ea rezidentiala, dar nu e nici mahala. Macar aici, pe blog, pot evita "durerile" din viata reala, asadar de ce sa nu o fac?