Stand cu prietenii la o bere, s-a ajuns, inevitabil as spune, la momentul ala in care "trebuie" sa zicem bancuri. Si am spus, mai bune, mai rele, mai vechi, mai noi, sau noi pentru unii, sau uitate si readuse in circuit...in fine, pana am ajuns in pana. Si in timp ce ne scremeam noi mintile, care oricum erau deja in deriva pe valuri de alcool, unuia dintre noi ii vine natural ideea salvatoare: "stai ca merg sa ma uit pe net". Si de-aici sa te tii discutii...
Oricum, e oarecum dezamagitor sa constati ca, printre altele, netul este si o agenda accesibila aproape instant de aproape oriunde, cu ajutorul careia poti afla ce vrei, fie ea informatie uitata, fie informatie noua. Ca e vorba de un inofensiv banc sau de procedeul de obtinere a napalmului cu ingrediente din bucatarie...alta poveste. Ideea este ca memoria se atrofiaza incet, la ce bun sa mai retii chestii pe care oricum le gasesti in cateva secunde? (daca iti aduci aminte ce vrei sa cauti:))) Si, ramanand la bancuri, trebuie sa inteleg ca s-au dus vremurile in care unul sau altul erau mici eroi la nivel de grup, fiind o enciclopedie ambulanta in materie? Ca, daca asa este, pai e naspa...
Un comentariu:
la capitolul bancuri pot sa spun ca sunt prastie. bine, memoria ma inseala la mai multe capitole, dar ca si la bancuri... mai rar.
imi place sa ascult bancuri spuse de altii, ma distreaza, ma binedispun. dar de multe ori se intampla sa ascult cu mult interes bancul, sa ma las captat de 'istorioara' si sa imi dau seama inainte de "lovitura finala" ca l-am mai auzit... cica pe ultima suta de metri isi revine memoria, in loc sa ma lase sa ma distrez si eu :-))
in fine, netul e intr-adevar cel mai bun prieten al omului iar gugalul va deveni esenta intelepciunii noastre. pe principiul 'cere si ti se va da'.
Trimiteți un comentariu