Sunt de acord ca sistemul de invatamant este la pamant. Si pentru cei din banci, si pentru cei de la catedra. Insa impactul negativ mai mare il resimt copiii, "viitorul tarii", nu? Programa este prea incarcata, insa se iau masuri. Nu se mai dau teme pentru vacanta, nu se mai dau teze vineri si luni, daca bine tin minte, etc. Pe vremurile cand erau ore de la 7 la 15 si cand se mergea la scoala si sambata nu spunea nimeni nimic... Copiii sunt copii, si daca ar merge la scoala trei zile pe saptamana, doua ore zilnic, tot s-ar gasi cativa sa se planga ca e cam mult.
Iar despre inteligenta fiecaruia, acum exista posibilitatea ca fiecare sa invete printre cei de nivel apropiat, sunt clase pentru supradotati, pentru cei mai lenti in gandire etc. "Pe vremea mea" (am ajuns sa folosesc expresia asta...oh my god!) toti erau bagati in aceeasi oala, iar diferentierea se facea pe baza notelor. Bineinteles ca era problema aia cu interzicerea depasirii unui anumit numar de corigenti, insa cei slabi erau trecuti cu media 5, iar media asta insemna ceva pe atunci. Nimeni nu il vedea pe respectivul dand mai tarziu admitere la facultate, de exemplu. Pe cand acum...
Si, probabil exagerand putin, dar numai putin, vorbin din punct de vedere psihologic, daca la 14 ani, cand primesti buletin si esti considerat capabil sa iei anumite decizii de unul singur, nu poti interpreta un text la prima vedere (text de dificultate medie, nicidecum vreun fragment filosofic plin de cuvinte "din DEX"), e putin probabil sa ajungi sa o mai faci vreodata, fara un eventual efort considerabil si fara vointa proprie. Chestie de etape de dezvoltare, e ca si cu vorbitul, daca nu inveti sa vorbesti cand trebuie, devine tot mai greu pe masura trecerii timpului.
In plus, ajungi la liceu, unde se presupune ca ai un bagaj minim de cunostinte din generala (pe care nu il ai), apoi, deoarece sistemul permite, ajungi la facultate, unde se presupune ca ai bagajul minim de cunostinte din liceu (pe care nu il ai), apoi ajungi in societate absolvent de facultate, cu oameni care au cerinte pe care nu le poti indeplini...etc. Si uite asa treci prin toate etapele invatamantului si ajungi sa nu stii nimic si sa dai vina exclusiv pe sistem, cand o parte din vina iti apartine clar tie.
Evident, cine vrea sa invete o poate face pe propria-i piele, insa numarul acestora este mic, si nu stiu daca nu cumva si in scadere. Deoarece exista riscul de a ajunge toba de carte, hranit spiritual, dar muritor de foame. Poate sunt pesimist, si, dupa cum spuneam, poate exagerez. Insa, obiectiv de data asta, lucrurile nu sunt ok.
4 comentarii:
Uau, ce surpriza placuta. :D
Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste faptul ca mereu se vor gasi persoane nemultumite de programul lor. De exemplu, eu! :D Ma duc la faultate doar trei zile pe saptamana, si fac numai doua cursuri pe zi - exceptand miercuri cand fac trei. Iar un curs dureaza trei ore, si ni se acorda doar o pauza in cele trei ore. Restul colegilor, de la celelalte facultati au cursuri de doua ore cu o pauza intre cele ore. Nu-mi convine!!! :(
Lasand nemultumurile personale la o parte - oricum, prefer sa vorbesc din experienta proprie decat sa ma apuc sa comentez pe langa, sau din auzite. Nevermind.. :)
Eu nu stiu despre ce clase de supradotati vorbesti dumneata. Cumva zici despre faptul ca sunt organizate pe profile clasele, sau cum? Dar nu prea cred, pentru ca si "pe vremea ta" :P existau... Anyway, eu nu stiu de existenta unor astfel de clase, poate doar la liceele particulare, sau la unul dintr-o suta de licee din tara. Sau poate te referi la centrele de excelenta, care, oricum, fac parte din activitatile extracurriculare - daca vrei si esti capabil, te duci, daca nu vrei sau daca nu esti capabil, nu e treaba ta ce se petrece acolo.
In continuare, regula cu corigentii ramane valabila, si, da, pentru un copil incapabil sau limitat, media 5 este mare.
Iar acum, fara suparare, dar esti destul de obligat, indirect si nu pe hartie, bineinteles, de societate sa termini o facultate, si sa ai si master, ca fara el e ca si cum ai termina liceul si nu ai da bacalaureatul... Pam pam..
Legat de faptul ca persoanele care trec de 14 ani etc.. - este improbabil sa o mai faci, dar nu este imposibil, iar exemplul meu o dovedeste - si anume sa ajungi sa intelegi si sa interetezi textele.
Drept sa-ti zic, mi se pare imposibil sa treci prin toate etapele invatamantului si sa stii nimic.
Iar facultatea nu se (mai) bazeaza mai deloc pe bagajelul de cunostinte acumulat in liceu. Chiar se vrea o stergere fictiva a tuturor informatiilor acumulate acolo - ce-i drept, depinde de profil. Facultatea mea incearca sa faca asta, facultate cu profil uman, dupa cum ti-am mai zis, banuiesc ca cele cu profil real se cam bazeaza pe cunostintele acumulate-n liceu.
Legat de ultimul paragraf, am doar atat de zis, nu exista statistici.
Cu asta mi-am incheiat "postarea" - asta nu se poate numi comment. :))
PS: hai sa fim realisti, avem nevoie si de maturatori de strada.
In ordine inversa: avem nevoie si de maturatori, care nu trebuie neaparat sa aiba bacul, de exemplu. Si sa fie ei constienti de asta. Exista si oameni mai putin dotati, dupa cum spuneai, care, si daca ar vrea, nu isi vor putea depasi zestrea genetica. Asta este, probabil trist, dar adevarat. Problema este cand copii capabili renunta la scoala pentru a merge sa lucreze dincolo.
Am fost la profil real, asadar ai dreptate. Din cate stiu.
Masterul nu l-am facur, pentru simplul motiv ca absolvire, la universitatea mea masterele organizate nu erau pe domeniu. Si nu am vrut sa fac un master in stiinta comunicarii, de exemplu, domeniu total paralel cu al meu, doar pentru a avea master.
Si exista diverse posibilitati pentru supradotati, chiar daca sunt extracurriculare. Posibilitati care nu prea erau "pe vremea mea". Cat despre profile...Am crescut intr-un oras mic de provincie, cu doua licee, care aveau profile "masculine" (mecanica, electrotehnica etc), repectiv "feminine" (textile, limbi straine etc). Daca as fi vrut sa merg mai departe la medicina, de exemplu, ce liceu ar fi trebuit sa urmez? Neavand posibilitatea de a merge la liceu in alt oras, trebuie sa precizez.
Si nu am contestat niciodata faptul ca exista si exceptii, asa cum probabil suntem si tu, si eu. Am spus doar ca exceptiile, prin definitie, sunt putine.
Hai ca ajunge, vorba ta, mai scriam un nou articol:D Dar ma bucur sa schimbam pareri si idei.
Nu prea cred ca are vreo importanta liceul pe care-l urmezi. Trebuie sa ai in vedere ce fel de profil vrei sa urmezi mai departe. Adica, daca ai urmat un profil uman la liceu, nu-ti este imposibil, dar iti este foarte greu sa te duci la o facultate de medicitna, de exemplu, sau arhitectura, sau mai stiu eu ce altceva implica informatici, matematici si asa mai departe. Ceea ce nu prea-i valabil si in cazul opus - iarasi, ma ofer drept exemplu, profilul meu a fost de matematica-informatica, intensiv informatica (faceam cate 7 ore/saptamana de informatica). Este putin greu, intr-adevar, dar nu atat de mult pe cat i-ar fi unuia sau uneia aflat intr-o situatie descrisa mai sus. :)
Asta cu liceul.
Cat despre master... pai, drept sa-ti zic, facultatea mea ar fi egala cu zero daca nu as avea si master - asta in cazul in care nu ma razgandesc intre timp sa termin si alta facultate - dar masterul este o necesitate, si n-ar strica nici ceva experienta. Bine ca nu se uita nimeni la nota scrisa pe bucata aia de hartie. Paradoxal, dar, asa-i, nu prea conteaza nota, conteaza doar sa ai diploma ai afurisita! La arhitectura, intr-adevar, nu ai nevoie de master, la medicina nu cunosc, nu pricep, nici nu stiu cu ce se mananca, cert este ca oamenii astia au un sistem cu totul diferit de al nostru, iar, in principiu, la celelalte facultati se cere masterul.
Legat de "posibilitatile supradotatilor" - pe vremea ta erau elevii olimpici, care mai mult ca sigur faceau pregatire-n plus. ;) Acum nu se mai numesc olimpici, baietii si fetele, se numesc "supradotati", "genii" si mai stiu eu cum iar acestia nu se mai duc la meditatii sau la pregatire, se duc la centru de excelenta. E doar o jonglare de denumiri, eu asa privesc lucrurile astea. Si, drept sa-ti zic, mi-e cam sila de ele.
Fallen, din pacate, oricat am vrea noi sa nu fie asa, nu-i mare diferenta intre "vremea ta" si "vremea mea". Din cate-mi zici tu, din ce am mai auzit pe la mama, tata, tataia, mamaia, si alte rude, pe masura ce aud poveste despre socitatea romaneasca a secolului XX, ma tot conving de ideea asta. Suntem inca in perioada de tranzitie, ceea ce inseamna ca tot nu am terminat-o cu comunismul, si nici nu am apucat sa "gustam" bine din democratie. Aici intram deja in alte probleme si alte teme de dezbatere.
Concluzia trasa din aceste multe commenturi... hai, mai bine iti las tie onoarea aceasta. :)
Toate cele bune si imi cer scuze pentru raspunsul tardiv.
PS: imi cer scuze pentru eventualele greseli, dar sunt mult prea obosita sa le mai corectez + internetul asta merge foarte greu si mi-e teama ca nu va mai merge cand voi apasa butonul de publicare. :)
Concluzia...hai sa nu dam mura-n gura chiar totul, sa traga fiecare concluzia pe cont propriu.
Cat despre tranzitie, nu pot spune decat ca este una a naibii de lunga. Si inca nu e gata!
Trimiteți un comentariu