S-o dus şi ăsta

Adică anul. De fapt se duce numai mâine, dar cu siguranţă nu o să am nici chef, nici timp de scris p-acilea. Timp aş avea, dacă stau să mă gândesc, dar chef nuuuu.
Personal mă bucur că se termină. A fost un an nasol per total general, şi trag speranţe că anul viitor o să fie ceva mai blând, măcar în unele privinţe.
Lecţii învăţate: Doamne, fereşte-mă de duşmani, că de prieteni mă feresc singur; pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti; şi o lecţie la care mai lucrez, deşi mă zbat contra naturii, e cea care spune că sunt momente în care raţiunea e musai să domine sentimentele, că altfel e de rău.
Părţi bune: au fost şi din ăstea, nu mă plâng, dar matematic vorbind procentajul e în defavoarea lor.
Dorinţă pentru noul an: nimic poetic, nimic abstract, niciun ţel de neatins. Vreau bibliotecă. Rectific: rafturi pe care să pot aşeza cărţile cazate pe dulap, în debara, în lada canapelei şi în alte spaţii cărora le-am putut schimba destinaţia iniţială.
Na hai c-ajunge, ne-auzim la anu...
An Nou fericit şi La Mulţi Ani!

De sezon

În ciuda faptului că se prognoza un Crăciun cu zăpadă, nu am avut norocul ăsta. E adevărat, zăpada a venit, of course prin surprindere, dar nu a ţinut decît o zi. În ziua de Crăciun a fost în schimb o furtună de primăvară de toată frumuseţea, cu tunete şi fulgere. apoi au fost două zile călduroase, iar azi se anunţă la fel de plăcut. Probabil că în ritmul ăsta vom şti şi noi la anul cum e să faci Revelionul în tricou, pe marginea piscinei, cum am văzut la TV că e prin California, de exemplu.

... partea a 2-a, completare

Ca sa nu ma intind prea mult la vorba, deoarece se pare ca ma ia valul pe masura ce incep sa scriu despre aceasta tema, sar oarecum abrupt la concluzie. Invatamantul e la pamant, si nenumaratele modificari la modificari au incurcat si mai mult treaba in loc sa o imbunatateasca.
In incheiere, inca un exemplu recent: fata unei prietene de familie, eleva in clasa a treia, m-a rugat la un moment dat sa o ajut la o tema la stiintele naturii, deoarece era foarte confuza. I-am inteles si confuzia: tema era un exercitiu in care erau mai multe fotografii reprezentand jumatatile superioare ale catorva animale. Copiii trebuiau sa decupeze jumatatile inferioare, picioarele adica, si sa le lipeasca in locurile corespunzatoare. No big deal, insa problema era ca pozele cu picioare erau tiparite invers, in oglinda adica, astfel ca la unirea bucatilor de fotografii animalul avea in fata picioarele din spate si invers. De unde si confuzia.
Mi-a fost teama sa ma uit in continuare la manualul respectiv. De fapt, la orice alt manual.
Mai departe dezvoltati voi, daca (mai) aveti chef.
PS Scuze pentru lipsa diacriticelor, calculatorul meu refuza azi sa scrie in romana...

...(partea a 2-a)

În ordinea dictată de evenimentele din jurul meu, azi sar din nou la gâtul învăţământului. Bineînţeles, cu consideraţii personale, nu cu rezumatul agoniei şcolii noastre din ultimii ani.
Dintre multiplele paradoxuri apărute, se remarcă de departe preferatul meu, campania (campaniile) prin care sunt făcute îndemnuri la lectură prezente tot mai des pe, of course, internet. Ideea în sine nu e rea, şi poate că mie mi se pare ironic deoarece asociez cuvântului lectură imaginea unei cărţi adevărate, cu pagini pe care le pot răsfoi, nu cu ebook-uri. Dar, trecând peste acest aspect, ar fi mulţumitor să se citească şi variantele electronice. Aici intervine însă una dintre probleme. Unul din rolurile şcolii este să te înveţe cum să gândeşti, cum să extragi informaţia, cum să o foloseşti la un moment dat, în anumite circumstanţe etc. Fără însuşirea acestor deprinderi, degeaba citesc copiii în neştire volume întregi, deoarece vor spune apoi că nu au înţeles nimic. Un exemplu binecunoscut, rubricile de umor ("umor"), cu perle ale şcolarilor. Ei bine, perlele ăstea reflectă în majoritatea cazurilor ce au înţeles ei din textele citite, nu sunt rezultatul lipsei de informaţie, ci a lipsei procesării ei corecte. Fapt confirmat de prieteni cadre didactice. Nu mă lansez în a învinovăţi în dreapta şi în stânga, vina este distribuită în procente oarecum egale între toţi cei implicaţi în proces, copii, părinţi, cadre didactice, sistem etc. E deranjant că nu se iau măsuri pentru a se încerca măcar remedierea situaţiei.
Oarecum off topic, clişeul cu "nu am ce să fac, stă toată ziua la calculator" e o scuză penibilă. Cea mai penibilă. Calculatorul a fost gândit (şi) ca instrument educativ, nu a fost creat având drept prioritate sesiuni interminabile de shootere online, şedinţe de convorbiri pe mess, socializare pe scară largă sau downloadarea de filme, muzică şi alte materiale mai mult sau mai puţin nocive. De aceea e ok să se pună accent pe PC. Se evită astfel situaţiile în care copilul se simte de-a dreptul jignit dacă îi arunci o carte în braţe. Însă faptul că poţi scrie un text cu opţiunea de autocorectare activată nu mi se pare educativă absolut deloc. Uitaţi-vă la avalanşa de "m-iam" luat, "va-ţi" dus etc. Nemaivorbind de faptul că (încă) mai există situaţii în care trebuie să scrii "de mână", nu cu tastatură, rezultatul fiind de multe ori dezastruos de ilizibil... (va urma)

Despre lucrurile care îmi displac (partea I)

Deoarece m-a enervat întotdeauna nu atât perioada sărbătorilor, cât îndemnurile specifice de a fi mai buni în această lună (adică dacă eu vreau să fiu bun şi în aprilie, să zicem, sau în tot restul anului, care e problema? Sau dacă sunt rău de la natură, aş face o excepţie şi mi-aş controla pornirile malefice în decembrie?), în această perioadă "magică", "plină doar de bucurii şi voie bună" etc. voi scrie despre lucrurile care îmi displac. Cu unele veţi fi de acord, cu altele poate că nu, depinde de care parte a baricadei staţi. Însă asta nu e relevant.
Bun. Astăzi, politica. Pe lângă motivele "de masă" pe care le ştiţi cu toţii, mai ales acum, în haosul ante- şi postelectoral, recent a apărut şi un motiv subiectiv, pe care încerc să îl descriu ca principiu; sunt convins că unii veţi recunoaşte situaţia, care pentru mine este nouă şi nemaiîntâlnită pe plan personal.
Aşadar, să presupunem că lucrez la un punct de lucru al firmei A, care trebuie să obţină o oarecare autorizare de la instituţia B. Deoarece directorul firmei A este situat de partea greşită, din punct de vedere politic, în raport cu directorul instituţiei B (şi invers), s-a ajuns în situaţia ca directorul B să spună clar şi limpede că A nu va obţine autorizaţia cât timp rămâne el la conducere, sau până când directorul A nu se va alinia corect politic. Şi aici cădem noi de fraieri, eu şi colegii mei, simpli angajaţi, care nu avem certitudinea funcţionării firmei noastre în continuare şi implicit certitudinea locurilor de muncă. Collateral damages, cum s-ar spune.
Acum e momentul când pot spune, fără exagerare, că ăsta e un motiv bun pentru a-mi (a ne) băga diverse organe în politică, politicieni şi restul cuvintelor din această familie.
Nici măcar nu-mi veţi putea reproşa că motivul este unui egoist. Repet, câţi dintre voi nu vă regăsiţi în situaţii asemănătoare (fie chiar şi fără să ştiţi asta)?

Impresii postelectorale

Scurt şi la obiect: incredibil. Atât despre asta.
Şi ca să răspund tuturor deodată, moşul ăsta Nicolae nu mi-a adus nimic, decât dacă putem considera cadou (că surpriză a fost) faptul că mi s-a defectat calculatorul. De tot. Aşa că e foarte probabil ca, pentru a închide cercul, moşul celălalt să îmi facă surpriza (mda...) inversă, adică repararea calculatorului (ceea ce implică şi ceva piese de schimb etc).
În concluzie, pot spune că pentru mine sărbătorile şi-au epuizat farmecul anul ăsta. Din punctul de vedere al cadourilor, vreau să spun.

Impresii electorale

Fără a intra în detalii despre campanii murdare, lovituri justificate sau nu sub centura oponenţilor şi în general fără a mă atinge de nicio informaţie scăpată în ultimele zile pe vreun mijloc mass media, se pare că avem următoarele categorii de electori:
1. pro x, contra y
2. pro y, contra x
3. pro x, dar nu neapărat contra y, şi invers
4. pro z, dar, deoarece z nu intră în calcule, cei pro z se vor regăsi în categoriile anterioare sau în
5. pro z, aşadar contra x, contra y, contra x şi y sau pur şi simplu neinteresat de alte variante în afară de z
6. nicio categorie dintre cele menţionate mai sus.
Na, acum faceţi voi calculele... Nu înainte de a (vă) răspunde la importanta întrebare: votaţi în turul 2?

Să se adapteze, primesc

Dar nici chiar aşa, fără nicio logică. Ştiţi că am ciclic pata pusă pe traduceri aiurea şi se pare că un nou ciclu tocmai reîncepe. Eram ieri la nişte prieteni în vizită şi teveul mergea aşa, de background sonor. La un moment dat am început să acordăm atenţie micului ecran, că tocmai mergea American Idol şi aveam chef să ne distrăm. Toate bune până aici. Dar, când prezentatorul ciripea de zor numerele de telefon la care trebuia sunat pentru a-ţi susţine eventualii favoriţi, traducerea/adaptarea textului era ceva de genul "Liniile de vot sunt închise". OK, am zis că asta e o măsură de precauţie pentru ca nu cumva să se găsească tolomaci care să înceapă să sune, cu toate că există la începutul emisiunii un avertisment mare cât China despre faptul că emisiunea nu este transmisă în direct şi nu care cumva să sune cineva la vreun număr de telefon. Paradoxul este însă că după fraza buclucaşă grija şi atenţia traducătorului pentru telespectator s-a epuizat. Aşa că, urmează fraze de genul "Puteţi trimite şi mesaje text", sau "Aveţi două ore la dispoziţie pentru a vă exprima voturile", sau concurenţii îşi îndeamnă frenetic susţinătorii să sune etc. E totul clar şi limpede acum.

Nu mai vreau politici

M-am saturat pana peste cap de alegeri. Si de politica. De aia luasem hotararea sa nici nu mai atac subiecte pe tema, dar nu ma pot abtine. Pentru ca lucrez, deci sunt in contact cu oameni, deci care oameni nu au alta treaba decat sa despice firul in o mie toata ziua. Si cand ii aud ca pe vremea lu' Iliescu Doaaaamne, ce bine era, si ca Basescu nu-i bun de nimic, si ca trebuie schimbare si multe alte cugetari profunde, toate venite de la persoane care spun ca, citez: "...salariul mediu pe tara e mai mare in Bucuresti decat aici" (ati prins ideea, da?), imi vine sa caut munci prestate la domiciliu, ca acolo unica sursa de tampenii ar fi televizorul, dar pe ala il opresc cand vrea muschii mei, na!

Irascibil

Mda, sunt irascibil, şi frustrat. Şi asta deoarece din motive misterioase au început să îmi vină tot felul de idei care ar trebui transpuse fie în vreo formă vizuală, desen, foto, colaj sau ce mai ştiţi voi, fie cel puţin în cuvinte. Însă nu pot, pentru că nu ştiu să desenez într-atât de bine, nu am aproape deloc habar despre arta fotografiei, iar în cuvinte nu mă descurc suficient de bine. Clar, vina îmi aparţine în totalitate, iar soluţia ar fi să nu mai am idei trăsnite, sau să învăţ să le transpun în realitate. Însă ideile keep coming, de învăţat durează... aşadar, sunt irascibil.

După mine

...şi din punctul meu de vedere, game of the year este COD Modern Warfare 2, chiar dacă nu este suficient de lung încât să fiu pe deplin mulţumit. În rest însă, nimic de comentat.
Uite aşa v-aţi prins şi ce am făcut în ultimele zile :)
Şi una off topic, dar nu mă pot abţine. Am văzut ieri pe o străduţă mai lăturalnică un salon de coafură, cosmetică etc numit Agly. Agly, Ugly... Promiţător, nu-i aşa?

Update

Termometrele mele preferate sunt pe poziţie şi indică în continuare valori diferite. Însă am constatat că diferenţa dintre ele este de 6,1 grade şi că cel ce indică valoarea mai mare se apropie de realitate.
În schimb, semafoarele ălea deştepte cu buton, de care v-am scris mai demult, au fost în sfârşit scoase din circulaţie. E drept că a fost nevoie de câteva luni bune ca să realizeze cei răspunzători că mai mult încurcau traficul, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Revin cu ceva mai inteligent după ce the coffee kicks in.

Friday the 13th

Dap, a treia vineri 13 pe anul ăsta, şi ultima. V-am mai spus că sunt fascinat de zilele de vineri 13, aşa că permiteţi-mi să mă bucur şi eu de un astfel de mărunţiş. Că alte motive de bucurie nu prea am, azi cel puţin. A fost o zi fadă în adevăratul sens, neieşind din tiparele normalităţii în nicio direcţie. Ceea ce, la urma urmei, e bine; mai bine o zi plictisitoare decît una nasoală.

Confuz

Am început ziua relativ bine, dar am devenit rapid confuz după cinci minute de la părăsirea confortului camerei mele (afară e o vreme teribilă, cu ploaie rece şi vânt care ţi-o aruncă - ploaia - în faţă). De curiozitate, mă uit la cele două termometre stradale amplasate la circa 50 m unul faţă de celălalt, de o parte şi de alta a rondoului unui sens giratoriu. Bun, unul indica 0,5 grade C, iar celălalt 6,1. Hmm...clar, m-am repezit pe partea aia mai călduroasă, dar degeaba, nu am simţit nicio diferenţă.
Nu-i nimic, ajung şi eu să răsfoiesc presa rapid, odată cu cafeaua de dimineaţă. Confuzia mi se adânceşte când citesc că "renumitul savant X va părăsi ieri postul deţinut etc." Uau, păi predicţii despre trecut ştiu şi eu să fac! De exemplu, vă pot spune că ieri nu va ploua atât de puternic :)))
Aştept cu nerăbdare continuarea, ziua se anunţă promiţătoare.

Tentatie

Am fost ispitit la maxim de ideea de a renunta la blog. De fapt, ispita a fost atat de mare, incat, poate cum ati observat, am sters blogul fara sa stau prea mult pe ganduri. Azi insa, mi-am adus aminte de un subiect pe care il discutasem mai demult intr-o postare, si am intrat din reflex pe adresa de blog pentru a-mi reimprospata memoria. Ups... dar blogu' nu-i... Na, si uite de asta l-am repus in functiune, ca, la urma urmei, am scris cate ceva pe aici, pacat de timp si, de ce nu, de informatie. Asa ca, nu ati scapat. Deocamdata:)

La multi ani, Grim!

Asadar...

...cum va spuneam, filme... Pai, o gramada in ultimul timp, dar nimic notabil din pacate. Efecte speciale peste efecte speciale, animatii, bune, e adevarat, dar la stacheta fooooaaaarte ridicata de azi nimic care sa iasa in evidenta.
O exceptie, totusi, The Brothers Bloom, Adrien Brody, Rachel Weizs si o poveste tragicomica cu accente de aventura, mister, suspans etc.Dar trebuie sa tineti cont ca sunt total subiectiv, iar gusturile, stiti voi.
Carti. Ultimele citite, Tokyo, si apoi Omul-Pasare, ambele de Mo Hayder. Carti mistery cu accente horror, mai degraba supranatural, insa scrise intr-un stil care m-a prins. Stilul are ceva ce scoate in evidenta cartile astea.
Next, Grim.

Asta da vacanta!!!

Hello again, friends. Nu au trecut decat cateva luni de la ultima postare, in care - ironic, nu-i asa - spuneam ca voi incerca sa fiu o prezenta cat mai constanta. Dar, stiti si voi, de la vorba la fapta e cale lunga. Nu ca nu as avea circumstante atenuante, dar oricum...
Asadar, consider pauza asta neobisnuit de lunga drept o vacanta (binemeritatata?), care insa a luat sfarsit.
Nu o sa incep sa scriu ce am facut in ultimele aproape patru luni, ca nu are sens. Ideea de baza e ca totul e ok, si cu mine, si in jurul meu.
Grim implineste poimaine 4 luni, ocazie cu care va aparea in premiera pe blog, pe langa faptul ca va primi o gramada de bunatati. Dupa ce ii veti vedea fata, va invit sa va dati si voi cu parerea despre ce mix de rase este vorba, ca am auzit pana acum o gramada de variante, de la cele oarecum avizate la cele de-a dreptul fanteziste. Dar tot nu am ajuns la niciun rezultat concret. In afara de ala ca toata lumea e de acord ca e draguta.
Bun. Mai tarziu, despre filme si carti. Apropo de carti, sa nu uit ideea: la ora actuala se desfasoara tot felul de evenimente prilejuite de toamna oradeana, printre care si o expozitie de carti cu vanzare. Am citit azi ca organizatorii nu sunt prea multumiti de afluxul de vizitatori, cu atat mai putin de cel de cumparatori. Am trecut si eu pe acolo, iar eu, in calitate de vizitator si potential cumparator, le raspund ca oferta nu se ridica la ceea ce ma asteptam sa gasesc. Atlase, enciclopedii, multe titluri in limba maghiara (poate o fi carti bune, dar nu am de unde sa stiu, deoarece nu vorbesc maghiara). Fiind la varsta la care nu mai am nevoie de enciclopedii si atlase, nu fiindca as sti toata informatia, ci pentru ca am deja asa ceva acasa, ce-ar mai ramane de cumparat de acolo?
See you later!

Drumul spre iad...

...e pavat cu bune intentii, nu-i asa? Doar ce am scris pe un ton taios si hotarat ca gata cu pauza, ca uite, au trecut iar cateva zile... din motive obiective, bineinteles;).
Acum pe bune, unul dintre motive este ca am fost prins pe picior gresit, intr-un moment de slabiciune, si am adoptat un catel. O catea, ca sa fiu precis. Care, in momentul adoptiei, avea cam trei saptamani, si plangea de mama focului. Am luat-o acasa in ideea ca o tin doar cateva zile. Aham... Saptamana asta face sase saptamani, trebuie sa mergem la prima vaccinare, si pana acum a fost perioada de acomodare, a ei cu noul domiciliu, si a mea cu ritmul ei de viata total dezorganizat. Pai da, e normal sa ai chef de joaca la trei dimineata? :)))
In plus, ocupa-te de ea, nu-i lasa la indemana cablurile (!!! foarte important!!!), si asa mai departe, probabil stiti si voi povestea.
Bun, in curand o sa postez si poze cu dansa. Spre deosebire de prietenul Adi, care a avut probleme cu "botezul", la mine a mers rapid si din prima incercare, asadar pe ea o cheama Grim. Nu, nu de la fratii Grimm, ci de la desenele animate cu Grim si Mandy. Iar de poze, sa nu uit, voi vedea ce calitate voi putea scoate de la un telefon mobil, ca aparat foto n-am. Ca ultima informatie, Grim obisnuieste sa doarma in cele mai ciudate pozitii, pe care incerc sa le imortalizez in toata splendoarea lor.
Bun, am spart gheata. Revin! :)

Sign of life

Clar, recunosc cinstit, in ultima vreme am neglijat blogareala din varii motive. Ar trebui sa imi revin si sa incerc sa fiu mai constant in postari, mai ales ca nu ii intelegeam pe cei ce isi fac aparitia pe blog in ritm de o postare pe luna. Acum mi-am schimbat perspectiva, am realizat ca pot fi si circumstante in care iti arde de orice, doar de blog nu. Bun, acum insa am impresia ca perioada asta tocmai s-a incheiat in ceea ce ma priveste, asa ca... back in the game!

Deloc surprinzator

Iata ca, dupa o luna jumate de la "evenimentele" de la Chisinau, cu ocazia summitului Rusia-UE, oficialii rusi acuza Romania deschis si pe fata in implicare directa in acele evenimente. Astept sa vad ce raspuns vom da, stiut fiind ca toata agitatia aia de acolo este controlata de puteri mari, iar problema reala este legata de granita dintre UE (vest) si est. E pacat ca din cauza geopoliticii asteia ajung sa sufere oamenii simpli din popor. Dar nu e un fenomen unic.
Ma rog... In alta ordine de idei, care stie ce inseamna cand visezi doctori? :)))

Despre scoala

Stateam ieri pe o banca asteptand un prieten. Langa mine, un pusti de vreo opt ani, care ii povestea bunicului sau cum "chiulesc ei in timpul orei". Am crezut ca s-a exprimat gresit, dar nu. Povestea cum unei anumite profesoare ii suna mobilul in mod frecvent in timpul orelor, si profa raspunde si sta de vorba, si uite-asa chiuleste el in timpul orei. Mda...eu zic ca situatia poate fi si mai grava de-atat, cand profa va incepe sa dea ea telefoane, nu doar sa raspunda. Sau asta se va intampla doar dupa ce i se va mari salariul, sa isi poata plati linistita factura.

Lege

Citeam undeva legi din alea tampite care mai sunt in vigoare in diverse regiuni ale lumii, si una dintre ele, din Salvador, prevede ca orice sofer prins "ebrietat" la volan sa fie executat prin impuscare. Instantaneu m-am gandit la efectele legii asteia daca ar fi aplicata in Romania... Se rezolva congestionarea traficului in doar cateva zile!

Intrebare

Stiti cu totii de simtul olfactiv minunat al cainilor si de cum gasesc ei lucruri si persoane cu ajutorul nasului lor sensibil. Bun, acum intrebarea, demna de Brainiac: poti gasi cu ajutorul unui caine din asta un alt caine ratacit de stapan? Adica il pierd pe Grivei, il aduc pe Azorel, ii dau sa miroasa zgarda lui Grivei or something, ma va duce Azorel la Grivei sau nu? Nu ezitati sa va dati cu parerea...

EBA strikes again

Mdaaa, iar a vorbit aia mica, si normal ca iar a scos porumbelu'. Cica vrea sa doneze unui batran de varsta bunicului ei un scaun electric. Pai de ce numai unul? Sa dea mai multe, sa ajunga la toata lumea.
Gluma-i gluma, dar de ajuns in Parlamentul UE nu a renuntat. Nu mai stiu cine spunea ca e bine sa ajunga acolo, sa aiba si europarlamentarii standup comedy. Asta-i adevarat, dar in timp ce ei ar rade, noi astia, fraierii din tara, ce-am face? Si-n plus, nu cred ca cei de acolo vor adopta o pozitie gen "las-o, ba, ca e pr..., asta, mica si nu stie ce zice" si nu cred nici ca ar fi impresionati de titulatura de "fata lu' Base". Solutia ar fi ca, daca totusi va ajunge la destinatia dorita, sa se piarda prin multime si sa taca din gura, dar atunci se pierde insasi scopul prezentei ei acolo, nu? Asta insa nu e relevant. Se vor gasi probabil sustinatori care o vor vota zambind "pentru ca e simpatica, saraca, las' sa mearga si ea, ce?".

Exceptie

"Toate drumurile duc la Roma", piesa de teatru, premiera B, aseara. Lume multa, piesa faina, cu participarea celor de la "Zece prajini", trei ore petrecute intr-un mod inedit pentru mine. A meritat.

Rutina

Ultimele zile parca si-au ales un etalon si s-au clonat in masa. Sunt uimitor de asemanatoare, noroc cu vremea ca mai variaza. Problema e ca rutina asta ma omoara incet. O alta problema e ca pe moment nu pot face mare lucru pentru a agita putin lucrurile. I'm trapped, damn it. Astept o schimbare. Chiar si in rau, dar o schimbare.

Blogu' meu pe blogu' lui Tache. Simona Tache.

Clar ca v-am bagat in ceata cu titlul, dar stati ca va explic acum. Am incercat ieri sa intru pe blog cautandu-l pe net, nu logandu-ma direct, si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut la rezultatele cautarii denumirea blogului meu asociat cu blogul Simonei Tache. Evident, intru pe blogul Simonei. Care este explicatia: Simona, candva prin aprilie, a postat un articol care in esenta descria cat de frumos/frumoasa poti deveni intr-o poza prelucrata in Photoshop. Din multitudinea de comentarii la respectivul articol, unul dintre fani, matrixbrain, daca am retinut corect, facea aluzie la articolul meu in care expuneam "top 3"-ul meu personal in materie de vedete feminine autohtone, dand link spre respectivul articol. Acum, precizari: probabil vrand sa fie un adevarat jurnalist, matrix spunea cum ca in acest top Simona ocupa locul trei. Spun ca un adevarat jurnalist deoarece matrix a intors fraza pe placul lui, omitand sa citeze exact formularea mea, care incepea cu "Si categoric nu in ultimul rand...". S-a scos totusi, dand linkul. Si a doua precizare, articolul meu a aparut candva in cursul lunii martie. In aprilie, nedo a lasat un comment pe care din pacate nu l-am vazut decat ieri. In speranta ca va mai intra pe aici, nedo, multumesc pentru invitatie si o sa incerc sa ma strecor pe acolo, printre voi. Cu proxima ocazie.
Concluzia, pentru mine, este ca am ajuns pe blogu' lu' Tache. Performanta pe care ma gandesc la modul serios sa o trec in CV.

In viata

Adica eu sunt in viata, chiar daca nu dau semne. Imi revin incet incet, insa nu sunt prea sociabil. Bine, oricum nu sunt, insa acum cu atat mai mult, stau inchis in vizuina si reusesc cu succes sa evit diversele invitatii lansate de prietenii care nu mai stiu cum sa ma faca sa scot nasul pe afara. Inca nu vreau. Insa momentul se apropie, deoarece simt ca m-am saturat si de autoexilul asta. Probabil voi cadea in extrema cealalta, pentru compensare, si in urmatoarele zile voi fi pe afara tot timpul, nu stiu. Ramane de vazut.
Altfel, ce sa mai zic... Nimic nou. Viata merge inainte, asa voi face si eu. Hai ca mai vorbim.

In deriva

Asa ma simt acum, plutind in deriva intr-o lume paralela in care timpul si-a pierdut complet semnificatia. Am vreo doua zile care s-au scurs suspect de rapid, in schimb ziua de azi parca nu se mai sfarseste.
Dupa nu stiu cate saptamani, mi-am deschis mailul. Am 52 de mailuri. Nici macar nu am avut rabdare sa vad de la cine sunt, le-am lasat asa, in voia sortii. Poate maine... Sper doar sa nu fie nimic important. De fapt, nici macar nu ma intereseaza.
Merg sa imi gasesc vreo activitate casnica ce necesita implicare fizica si psihica, poate mai trec asa macar cateva ore.

Mai, ce ma enerveaza...

Mi s-a pus pata sa fac unele schimbari. Chestia aia cu "ce-a fost a fost, lasa trecutul in spate etc". Pana aici e bine. Ca parte a schimbarii, am inceput sa caut job. Nu sariti, stiu ca momentul e prost ales, dar am zis ca merita sa incerc. Jobul trebuie ori sa fie pe domeniul eu, ori sa imi placa (nu e in contradictie cu prima cerinta), ori sa fie bine platit. Ori combinatie din astea trei. Din nou, nu sariti ca am pretentii. Sunt in perioada in care urmaresc totul sau nimic, fara jumatati de masura. Bineineles ca e posibil sa nu-mi ating scopul, dar nu strica sa incerc. Anyway, urmare a acestei decizii, am trimis CV-uri, am dat telefoane... cunoasteti procedura. Si ajuungem la durerea mare, si anume faptul ca nu inteleg de ce un angajator care posteaza anunturi pe net nu vizioneaza CV-urile primite. Ca asa e statusul a jumatate din CV-urile mele, "nevizionat", iar anunturile respective sunt expirate. Nu mai vorbesc de celebra expresie "va vom contacta". Ca nu ma contacteaza nu ar fi problema, dar ziceti mai fratilor macar o perioada... Daca nu te sun in cinci zile, inseamna ca nu esti alegerea noastra, sau asa ceva. Asa, stai aiurea, zilele trec, si habar nu ai ce sa faci, mai astepti, nu mai astepti... Cireasa de pe tort este si reversul medaliei. Tot nasoala si asta. Am primit ieri un telefon din partea unui angajator care mi-a spus ca ar dori sa ma cheme la un interviu. Super fain, insa, in legatura cu ce va povesteam mai sus, pur si simplu nu imi aduc aminte cand le-am trimis CV-ul si despre ce e vorba. Ma voi duce la interviu, bineinteles, dar seamana cu un "blind date". In fine, revin cu detalii.

Revenit pe jumatate

Scuzati absenta neobisnuit de lunga pentru mine, insa motivele au fost obiective si independente de vointa mea. Incerc sa nu mai dau alte motive de ingrijorare eventualilor interesati, dand un semn de viata (anemic, e drept). Ideea e ca acum ma simt cat de bine se poate simti cineva aflat in aceeasi situatie (obiectiv, asta s-ar traduce prin "ma simt cam aiurea"). Insa poate ca revenirea la rutina zilnica va ajuta la procesul de vindecare intr-o oarecare masura. Nu strica sa incerc.
Asadar, inapoi la vechile obiceiuri. TV-ul merge, si butonez intre TVR1, unde trebuie sa inceapa un nou CSI, si OTV, nu de alta, dar Diaconescu transmite in direct tentativa de suicid a celebrei (?!) Nichita (Nikita?), si nu as vrea sa pierd eventuala finalizare cu succes a tentativei. Pe langa faptul ca se incadreaza la categoria filmelor snuff, poate ca da un exemplu si altor vedete din aceeasi categorie, si le determina sa se sinucida fie si macar simbolic, prin renuntarea la aparitiile pe micul ecran. Iar visez cu ochii deschisi... Hai ca mai vorbim.
PS. Multumesc celor care au fost alaturi de mine. Se stiu ei...

Am si eu o intrebare

Ca majoritatea conationalilor, am si eu rate. Asta e, fara ele nu se poate. In fine, asta e o alta discutie. Ce vreau sa zice ca am facut eforturi, reusite de altfel pana acum, de a le plati la timp, sa evit probleme si batai de cap. Tocmai de aceea, nu mica mi-a fost mirarea cand am primit ieri prin posta o notificare conform careia sunt restant cu rata de luna trecuta la o anumita banca. Dau telefon pentru confirmarea platii, spun frumos numarul chitantei, apoi nenea cu care vorbeam imi spune ca da, plata ratei este confirmata, "dar asteptati putin... aveti restante deoarece nu ati platit valoarea completa a ratei, cea majorata". Reactia mea a fost ceva de genul "Haaa?!". Si nenea imi explica ca din decembrie, rata mea e majorata cu un euro, deci am de platit aia patru euro acumulati pana acum, plus penalizarile acumulate, bineinteles. Intrebarea mea "este" de fapt doua intrebari, si anume eu de ce nu am fost anuntat de modificarea ratei? Sau de ce nu am fost anuntat mai repede, nu dupa patru luni? Si a doua intrebare (care iata ca a devenit a treia), de ce in notificarea de restanta nu imi apare suma datorata, ci o suma echivalenta cu o rata plus penalizarile aferente? Ca ar cam fi o diferenta...

Pe scurt

Stand cu tigara in coltul gurii si cu ceasca de ness la indemana, mi-am dat seama ca as fi ipocrit daca as scrie despre Ziua Mondiala a Sanatatii. Evit elegant subiectul, trecem la urmatorul.
Nu scapam de Becali. Bun, acord prezumtia de nevinovatie. Se poate sa fi fost si erori de procedura. Ii inteleg si pe cei care manifesteaza in favoarea eliberarii acestuia (indiferent de motive, din interes, pentru ca au fost ajutati sau vor fi etc). Ceea ce as vrea este sa vad cum legea se aplica in mod egal si corect tuturor, indiferent ca vorbim de Becali sau de nea Vasile din Satu de Sus. Aha, sunt idealist, stiu. Dar legea nu e mai presus de nimeni, nu-i asa? si nici nu e marfa de vanzare, sa o cumpere cine poate...
Sa trecem mai departe.
EBA a obtinut nu 100, ci 300.000 de voturi necesare pentru candidatura la PE. Ok, nu sunt carcotas ca de obicei, ci ma intreb doar un singur lucru: de ce este calificata pentru o astfel de functie? Intrebata fiind de ziaristi care sunt ii calitatile, Elena a refuzat sa dea un raspuns concret, ca sa nu para ca "se da mare". Pai, Elena, da-te mare! Ca eu personal nu ma prind altfel, decat daca spui pe litere, concret, de ce ti-as acorda votul. Ca de succesuri nu am nevoie, multumesc. Si in afara de stiri mondene cu prezentari de moda si vizite la Bamboo si alte cluburi nu prea mai stiu nimic despre tine. Asadar, de ce?
Nu ultima ca importanta, stirea ca pentru moment nu mai este necesara donarea de sange, stocul acumulat fiind suficient, nu poate decat sa ma bucure.

In sfarsit...

Am reusit! Useless are blog. Daca va scrie asa cum vorbeste...

Romania otevizata...

...este o expresie care initial m-a distrat, apoi m-a ingrijorat din ce in ce mai mult, pe masura ce am realizat ca nu este o expresie, ci o realitate.
Gigi a fost arestat. Clar, o stire ce a dat de mancare tuturor mijloacelor mass media, si o va face inca mult timp ce acum incolo. S-a insistat pe stirea asta din toate unghiurile posibile si imposibile, iar faptul ca la infatisare Gigi era incatusat a fost o stire senzationala, nu-i asa? Apoi a urmat pariul pe care l-am pierdut, eram convins ca va iesi dupa 24 de ore. Nu s-a intamplat asa, insa am ridicat miza pariului, spunand ca nu va sta 29 de zile, se vor gasi motive medicale sau erori de procedura. Sincer, este un pariu pe care l-as pierde cu placere. E un semn aproape unic de tara normala, de sistem juridic normal. Bineinteles ca "fanii" au reactionat imediat, cu pancarte gen "Free Gigi" (apropos, nu puteau sa foloseasca limba romana? in engleza, mesajul risca sa nu isi faca datoria...). Daca o fi sa se intample si o a doua minune, vom vedea oare si pancarte cu "Free Nastase"? E doar un exemplu.

Am trecut de 1 aprilie fara evenimente deosebite. Nefiind microbist, nu m-am uitat nici la meciul asta, ce mi-a placut insa la un comentariu despre el, auzit intamplator, a fost ceva cu sansele matematice pe care le aveam si pe care le-am distrus. Normal, matematica e grea.
Am revazut Idiocracy si nu am inteles de ce actiunea filmului e plasata in 2505. Sunt faze pe care le-am vazut deja in viata reala, ha ha ha...
A vazut la ceva emisiune de stiinta cum a aparut deja un nou tip de ecran TV, care rupe tot, de la LCD la plasma. Nu mai strangeti bani pentru plasma aia de un milion de inchi diagonala, la anu' s-ar putea sa regretati.
Un prieten intalnit intamplator pe strada m-a intebat ce mai stiu de o cunostinta comuna, de care in ultimul timp "nu a mai dat nici pe messenger". Asta e acum ultimul criteriu, oare? Bai, nu intra pe mess, oare s-a intamplat ceva? Vizitele, intalnirile, hai fie si telefoanele au decazut intr-atat? Si daca eu nici macar nu folosesc mess-ul inseamna ca nu am viata sociala, ca sunt depasit tehnologic sau ambele? Sau chiar mai mult decat atat? Voi fi stigmatizat de societate?
Am mai avut o discutie, in care deplangeam faptul ca niciunul dintre prietenii din "gasca" nu a castigat la loto. Bine, suntem in faza in care vrem "macar patru numere...". Apoi am inceput sa ne contrazicem in privinta teoriei conform careia, daca am castiga, ar trebui sa plecam din tara. De ce? Nu pentru ca dincolo ar fi mai bine, ci pentru ca aici am pati lucruri groaznice, am fi urmariti, vanati, santajati, furati sau chiar mai rau. Eu am zis ca as ramane...

Vizionare

Nu m-am uitat la meci. Nici lumina nu am stins-o (btw, era Ora Pamantului, nu Ziua...oricum, ar trebui instaurat un Deceniu al Pamantului, cel putin); de fapt, stand sa ma gandesc mai bine, tot am facut economie, ca nu mergea decat TV-ul. Filmul pe care l-am vizionat azi este "Mongol", din 2007, regizat de Sergei Bodrov. Este povestea "formarii" lui Gingis Han, de cand acesta avea 9 ani pana in momentul premergator unirii mongolilor, cuceririi a jumatate de lume etc. Imagini frumoase, povestea e ok, si se vorbeste in mongola. Bun, pe maine, ca merg sa mai prind macar un film in seara asta.

Ziua Pamantului

Buna initiativa, nu cere nici mare lucru, stingerea luminilor o ora, intre 20.30 si 21.30. O problema insa: la 20.45, mare meci mare, fotbal, meci important... Ce ziceti? Pe ce ati paria? Pe meci sau pe Earth Day? Sau televizoarele nu se iau in considerare?

Un fel de later update

Vorbind despre filme, ma uit la o gramada, de toate genurile, din toate perioadele etc. Nu ma intereseaza regizorul, scenariul, premiile luate sau ratate, interpretarea magistrala sau dezastruoasa, efectele speciale, coloana sonora, nota acordata de critici sau scorul de pe IMDB etc. Sunt filme de care am auzit si sunt curios, sunt filme de care vorbeste lumea si sunt curios, sunt filme de care nu am auzit si de care nu vorbeste nimeni si sunt curios... In afara catorva exceptii, ma uit la filme total haotic, si apoi vad daca mi-au placut sau nu. Si cele care mi-au placut inseamna ca si-au indeplinit rolul principal al unui film, al oricarui film: m-au transportat in lumea lor, pentru aproximativ o ora jumate. M-au dus in Vestul salbatic, in spatiu, in centrul Pamantului, in mijlocul unei familii etc. Da, e atat de simplu!

Ce si cum

Haos si confuzie, dar ma asteptam la asta. Dupa ce am cedat si am ascultat sugestiile altor amici, la randul lor cu sau fara blog, acum primesc comentarii (apropos, daca tot veni vorba... puteti lasa commenturi pe blog, ca de aia exista optiunea aia acolo. Cred ca daca as dezactiva commenturile, sau le-as modera, s-ar schimba situatia, psihologie inversa and stuff, ma rog, poveste veche) despre preferintele mele in materie de muzica si filme.
Pai fiind blog personal, mi se pare normal sa pun muzica ce-mi place, nu sa fac dedicatii, si sa vorbesc de filmele vizionate si sa pot spune daca si de ce mi-au placut sau nu. Evident ca vom avea in unele cazuri, mai numeroase sau nu, opinii diferite. Si? Care e problema? Nu va place clipul, sariti peste el. Nu sunteti de acord cu ceva, spuneti frumos de ce. De acum inainte refuz sa mai vorbesc despre blog in afara blogosferei. Discutiile telefonice, pe mess ori face to face au alt rol. Si in plus, ca si in viata, niciodata nu poti multumi pe toata lumea. Inainte era problema ca, desi il numesc blog personal, ma limitam la a diseca evenimente de natura generala si nu lasam populatia sa ma cunoasca la un nivel mai intim, sa zic asa. Acum, dupa doar cateva postari cu adevarat personale, iar nu e bine, ca nu va e pe plac ce aflati. Concluzia este clara, cel putin pentru mine, si voi continua sa postez in ritmul meu, cu bune si cu rele. Un prieten ma intreba recent care este de fapt targetul blogului. Sincer i-am raspuns - s-a si mirat, oare de ce? - ca nu am niciun target. Scriu ca asa imi vine, din diverse motive, insa in momentele cand scriu nu ma gandesc reactiile potentialilor cititori. Daca ar fi asa, pai as face ziar online, sau blog specializat pe o tema anume. Neavand aceasta intentie, voi continua sa postez despre orice ma inspira, ma mira, ma revolta, ma surprinde sau, in general, imi creeaza o anume stare sau despre ce am si eu o opinie, acolo. Voi scrie in continuare despre politica, invatamant, muzica, stiinta, filme, societate si asa mai departe. Blogul a fost eclectic in continut si va ramane tot asa in continuare. Sper ca acum am lamurit ce si cum.

Pentru fani

Celor care le plac filmele de genul trilogiei cu Jason Bourne (Identitatea, Suprematia si Ultimatumul) le pot recomanda si filmul XIII:The Conspiracy. Si acesta are la baza o carte, pe care insa nu am gasit-o. Deocamdata. Despre film nu va mai pot spune mare lucru, comparatia pe care am facut-o banuiesc ca e suficienta.
Si daca tot veni vorba de filme, stiati ca s-a facut film dupa Far Cry? Eu am aflat azi...

Am fost foarte aproape

In ianuarie am spus ca va ninge in aprilie. Saptamana trecuta, persoana cu care avusesem discutia regreta ca nu facusem un pariu, ceva, pe tema asta. Astazi,privind pe fereastra, regret eu... Nu suntem chiar in aprilie, dar inca nu e tarziu. Semnele sunt promitatoare!

Amintire

Mi-am adus azi aminte de o faza misto, care a avut loc relativ recent. Eram cu niste prieteni la un restaurant, unuia i se face la un moment dat fomita si cere meniul. Se decide sa ia un piept de pui pane, dar doreste ca inainte de a comanda sa ceara niste lamuriri fetei care servea, si o intreaba "Pieptul de pui pane cum este preparat?". La care tipa, fara sa glumeasca, ci probabil fiind cu mintea in cu totul alta parte, raspunde:"Pieptul de pui pane? Aaa... din cotlet de porc". Ne uitam unii la altii doua secunde, apoi incepem sa radem. Tipa isi da seama si se scuza, dand apoi lamuririle de rigoare. Insa de atunci, cand ma mai intalnesc cu respectivii prieteni, inevitabil unuia dintre noi i se face pofta de un piept de pui de porc...

Incercare

Deoarece am primit pe parcursul timpului mai multe "reclamatii" si sugestii de inserare in postarile mele si de imagini, filmulete ori muzica, sugestiile fiind primite de la mai multe persoane, am zis sa incerc si asta, ca nu am nimic de pierdut. Pentru inceput, aceasta adevarata "telenovela" din natura, cu rasturnari spectaculoase de situatie. E adevarat ca tine cam multisor, opt minute jumate, dar merita sa aveti rabdare!
Daca, dupa vizionare, doriti mai multe detalii, doar cereti. Filmul acesta a determinat realizarea unui documentar care ofera explicatii suplimentare ale comportamentului animalelor din clip. Documentarul l-am vazut, so... Nu, documentarul nu are link. (eu unul nu l-am gasit). Vizionare placuta!

Ce chestie

Acum, la aproape doua saptamani dupa masacrul din Germania, iar au luat amploare discutiile in privinta influentei jocurilor video, a filmelor violente, a muzicii violente etc. Ok, nu fac greseala de a starni polemici situandu-ma intr-o tabara sau alta, ci vreau doar sa constat ca serial killers si mass murderers exista de cand e lumea, de pe vremea cand nici nu se visa la jocuri si filme...

Enigma. Mister. Psihoza.

Mai, poate este vreunul dintre voi mai la curent cu treburile de care va spun, ca am nevoie de o lamurire. Asadar, netinand cont de viziunea si parerile mele subiective si personale despre religie si feng shui, imi poate spune cineva cum iti poti aranja o camera conform principiilor feng shui (dar la modul ala serios, pereti vopsiti in culori diferite and so on), camera in care troneaza la loc de cinste si niste icoane (vreo cinci-sase, nu stiu exact) crestine suta la suta?
V-ati prins, da? Feng shui, icoane... Eu am spus in secunda doi ca e doar un alt exemplu clasic de snobism ("vai, draga, dar feng shui e trendy acum, nu ai auzit, fata? iar icoanele sunt de la mama/bunica/manastirea X, sunt sfintite/magazinul Y, au costat o gramada si trebuie sa le expun, sunt superbe, fata!"). Am gresit cu ceva?

Salata de idei

In ordine absolut aleatorie: superba gafa a Elenei Basescu, ce si-a anuntat demisia din PDL deoarece nu vrea ca alegatorii "sa fie fortati sa aleaga intre mine si intelectuali". Oricum, va candida in continuare ca independenta, asa ca cei care nu cred in intelectuali mai au o sansa.
Am mai spus cu alta ocazie despre capacitatile tot mai reduse ale elevilor de a interpreta un text la prima vedere. Exista un test international pe aceasta tema, imi pare rau ca i-am uitat denumirea, test in care a fost inclusa si Romania in 2006, ocupand un onorabil loc 48, din 57 de tari participante. Se pare ca rezultatul asta nu este deloc pe placul ministerului, deoarece iata ca testul se repeta in aceste zile, sub protectia unui anonimat total. Scolile participante la test sunt tinute secrete. Un fel de gunoi aruncat sub pres, insa rezultatele vor fi oricum facute publice, testul fiind international... Banuiesc ca oricum nu vor exista surprize.
Celebra criza este una financiara, nu? Si afecteaza tot mai multe domenii si tot mai multi oameni, corect? Evident, din punct de vedere financiar. Si romanii, dornici sa scape de stresul si depresia aferente crizei, merg in numar tot mai mare la psiholog. Aaaaa... e pe gratis? Ca daca nu, mergi sa te plangi de greutatile financiare la un psiholog caruia ii platesti consultatia. Numai mie mi se pare paradoxal?
Dupa cum tot paradoxale mi se par si emisiunile ale caror moderatori se mira si iau pozitie impotriva epidemiei de "vedete" ce se inmultesc pe zi ce trece, invitand in acelasi timp exact acele personaje in emisiune... Eu unul nu mai inteleg nimic.
Cu toate ca suntem in UE, pentru noi Europa inseamna tot "dincolo". Si "dincolo" va insemna inca mult timp de acum inainte. Deoarece "dincolo" inseamna si "altfel", iar "altfelul" ala pur si simplu nu se potriveste cu ceea ce stim noi sa facem si cu ce suntem obisnuiti. Par example, recentele tramvaie introduse in urbea noastra sunt la standarde occidentale. Sunt prevazute cu facilitati pentru persoane cu dizabilitati. Dar peroanele din statii? La alea cum ajung bietii oameni? Sau, tot despre aceste tramvaie, oamenii au spus ca au un dezavantaj, si anume ca, in ciuda faptului ca au cate trei usi de acces, compostoarele de bilete nu sunt plasate decat la usile din fata, respectiv din spate, nu si la cea din mijloc. Explicatia este insa simpla, dar nelalocul ei in Romania: in celelalte tari europene, usile din fata si din spate sunt folosite pentru urcare, iar cea din mijloc pentru coborare.
Si in final inchei cu o veste sa zicem buna, desi e complet personala: am reusit sa vad Valkyrie. Mi-a placut. Si Seven Pounds. Gata!

Daca as avea bani...

...m-as inscrie la noul sport deocamdata zonal, dar care tinde sa devina national (bine, e national, dar neoficial): mi-as cumpara acte, frate: diploma de bac (am, dar nu imi place profilul, ca acum nu mai e trendy), vreo doua trei licente (si din astea am, dar sa fie rezerva pentru vremuri grele), macar un permis auto (din asta n-am deloc, chiar ca mi-ar trebui) si, nu in ultimul rand, o carte de identitate (sau cate e nevoie pana sa fiu eu multumit de cum arat in poza, ca stiti si voi cum ies pozele alea oficiale pentru CI/pasaport etc., de-abia te recunosti in ele). Asta voiam sa zic.

Pretentii

Am pretentii. Chiar multe, daca stau sa ma gandesc mai bine. Fiind ale mele personale, pretentiile sunt bineinteles justificate. Si, in plus, nici nu mi se par exagerate. Dintre multele pretentii cu care ma "laud" ar fi si pretentia de a fi cautat, nu sa fiu doar eu cel care cauta; pretentia de a mi se recunoaste meritele, asa multe sau putine cum sunt, la adevarata lor valoare; nu imi convine nici supra-, nici subaprecierea; am pretentia sa fiu judecat dupa fapte, nu dupa aspect sau vorbe. Bine, ideal ar fi sa nu fiu judecat, dar am spus ca nu sar calul si ma limitez la pretentii rezonabile. Am pretentia sa pot ocupa un job conform pregatirii mele, nici mai mult, nici mai putin (asta suna rezonabil, e adevarat, dar in ziua de azi...). Am pretentia sa pot alege sa sting lumina o ora in scopuri ecologice, nu sa sting lumina mai multe ore gandindu-ma la factura de curent. Mai vreau sa fiu respectat cand sunt client, deoarece eu ii respect pe cei care ma servesc. Pana la proba contrarie. Vreau sa fiu respectat si de soferi atunci cand sunt pieton. Poate ca ajung acasa, si am in curte un ditamai camion Mac, cu care pornesc sa il caut pe nenorocitul cu masina mica ce se crede king of the road... Situatia ar fi usor schimbata, nu-i asa?
Am pretentia ca toata lumea sa isi faca meseria asa cum trebuie. Daca soarta te-a adus in postura in care, chiar daca ai doua facultati si trei masterate, vinzi pe moment hamburgeri, vinde-i asa cum trebuie. Poate ca si tipul murdar de ulei care iti cere hamburgerul ala e un mecanic care are in background tot doua facultati si trei masterate. Sau mai multe. Daca esti medic, trateaza oamenii. Ca daca voiai bani, te faceai afacerist, legal sau ilegal. Si fa medicina, nu vinde masini sau nu fa politica.
Am pretentia sa traiesc o zi, o singura zi, cu sentimentul ca sunt in Europa. Nu din punct de vedere geografic. De ce am intrat in UE, cum, si mai ales cum de inca nu am fost dati afara in suturi, e o alta discutie. Dar daca tot suntem europeni, ar trebui macar sa ne comportam ca atare, nu? Ca asta e cel mai usor lucru, si nu necesita nici macar un banut. Sau poate de aia e asa de greu?
Mai am inca pe atatea pretentii, dar ajunge pentru astazi. Mai prind o alta zi in care nu gasesc nimic demn de scris pe blog, si atunci... part II.

Acum am aflat

Uuuuraaaa, tot am eu ce am cu sistemul de invatamant. Uite ca telepatii de la Minister numai ce s-au gandit sa re-re-re-re....-remodifice modificarile programei, care, se stie, a fost rea, a devenit foarte rea, si acum nu stiu ce se va intampla, daca se reduc si orele de sport si de limbi straine. Nici nu ma apuc sa comentez, ma pastrez pentru urmatoarea modificare, in care se vor scoate matematica, chimia, fizica si alte materii dintr-astea fara niciun rost. Si se vor reduce drastic celelalte ore. Imi ramane speranta ca, in ciuda faptului ca tigarile sunt tot mai scumpe, imi voi permite in continuare sa fumez, provocandu-mi astfel, ca un inconstient ce sunt, o moarte timpurie. Fapt ce ma va scuti sa dau nas in nas cu ceea ce se numeste "viitorul tarii".

M-am razgandit

Initial nu voiam sa scriu nimic azi, voiam sa am maine forte proaspete si idei stralucite, caci, ati ghicit, va fi din nou vineri 13. Dar m-am razgandit din doua motive.
Primul ar fi ca speram ca presupusa nominalizare a Elenei B. pentru parlamentul european sa ramana la nivel de gluma buna si sa declanseze in cel mai bun caz o reactie de genul "hai, mai...", cuvinte urmate de un zambet larg si schimbarea subiectului. Dar nu, evenimentul a luat amploare. Nu a declansat chiar o isterie nationala, dar e pe-aproape. Deh, asa e cu oamenii cu succesuri, trebuie promovati.
Al doilea motiv este ca, in timp ce cautam un model pentru o scrisoare de intentie, am gasit urmatoarea chestie (urmeaza un copy/paste):

Scrisoare de intentie pe timp de criza economica

Va contactez în legatura cu posibilitatea angajarii in cadrul firmei dvs. Recent
am observat cu interes anuntul dvs. care m-a determinat sa cred ca pot raspunde cu succes solicitarilor postului oferit.
Iar acum ca am facut o introducere ca la carte hai sa vorbim la concret si sa nu
iti pierd timpul.
Destul cu vorbele de duh si ipocrizia.Eu vreau un loc de munca iar tu daca citesti acest cv ai nevoie de oameni. Asa ca hai sa o dam pe fata.
Is om serios care nu am schimbat prea multe joburi. Nu sunt curlimbist (stiu ca asta nu ii un atu dar trebuia sa il mentionez). Ma adaptez din mers (doar in cazul in care interesele mele coincid cu cele ale patronului)Nu suport ipocrizia si statul peste program doar ca sa vada seful ca vezi doamne is la lucru cand toata lumea e acasa si io de fapt ma dau pe mess.
Prefer sa am viata personala, chiar daca de multe ori ar da mai bine pentru sef ca
singura preocupare din viata mea sa fie firma lui.
Stau oricand peste program fara a ma astepta sa fiu platit ore suplimentare daca e ceva
deadline strans sau daca e chiar musai, dar nu asa, de dragul socializarii (daca vrei
sa socializezi iesi la o bere; asta daca mai ai forta si cheful necesare dupa 12 ore de job).
Chiar daca nu arat, ma deranjeaza sa vad cum ceea ce fac devine cateodata, brusc si pe neastepate, meritul sefului meu. Dupa cum ma deranjeaza si daca seful meu uita de unde a plecat, adica dintr-o pozitie similara cu a mea. Dar, repet, sufar in tacere si nu vociferez (asta e un atu, clar).
Ar mai fi multe de adaugat ca sa fie un cv complet, dar cum am zis, hai sa nu pierdem
timpul tuturor celor implicati in acest proces si sa ne rezumam la atat!
In speranta unei bune colaborari, noroc! (ca sanatosi o fost si aia de pe Titanic!)

Am incheiat citatul. Nu stiu cine a scris scrisoarea, dupa cum nu stiu daca ma pot folosi de ea drept model, bineinteles, dupa adaugirile pe care le-as face din proprie experienta. Insa, sincer, daca as primi o astfel de scrisoare aflandu-ma in postura de angajator, as fi curios, macar pe plan personal, sa ma intalnesc cu persoana in cauza. Ok, mai bine nu continui, ca ideile de-abia acum incep sa imi vina:)
Ne vedem maine (vineri 13, muahaha!!!! - subliniere speciala pentru superstitiosi si fani ai lui Jason. Voorhees, cum care Jason?)

Un fel de top trei

Scurt si la obiect: in urma unei discutii cu prietenii de sex M, imi fac public topul trei personal al...am vrut sa spun vedete, dar nu suna asa cum vreau...al personajelor publice de sex F de la noi din tara pe care le admir la ora actuala: nu neaparat in aceasta ordine, ar fi Oana Ionita de la Carcotasi (imi plac bebelusele lor, insa pentru Oana mi-a crescut admiratia de cand am inceput sa o aud si vorbind, nu doar dansand), apoi Mirela Zeta (nuuuu, nu pentru ca aparut topless in filmul ala... nici nu stiu cum ii zice. Oricum nu l-am vazut), pentru ce si cum joaca (un loc aparte il are personajul Priscila din Mondenii). Si categoric nu in ultimul rand, Simona Tache de la Catavencu (saru'mana, citesc si blogul, dar nu am curajul sa ma bag cu commenturi in gasca de acolo).
Sunt constient ca odata cu aceasta postare am castigat si am pierdut in aceeasi masura un numar de "fani". Dar hei, e o chestie de gusturi la urma urmei, nu? Daca va deranjeaza teribil sau nu sunteti de acord, ignorati aceste randuri si continuati ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

On the edge

O fraza citita intamplator mi-a readus aminte de un curent gresit, dar majoritar, de gandire. Fraza suna aproximativ asa:"...in urma incendiului au fost distruse bunuri in valoare de X lei, insa pompierii au salvat bunuri in valoare de Y lei", unde Y era o cifra mai mare decat X. Iata si gandirea de care va spun, sa salvam cat se mai poate, daca tot nu am reusit sa prevenim. Sa minimalizam pierderile, daca tot am ajuns intr-o situatie ciocolatie. Si sa scoatem in evidenta ca am reusit totusi sa salvam ceva, nu greselile care au dus la situatia respectiva.
Si asta se intampla corelat cu o alta tendinta, la nivel global as spune, aceea de a nu te trezi decat cand esti pe marginea prapastiei. Problema e de perceptie, cand zici ca esti pe marginea prapastiei esti de fapt deja in cadere libera, si normal ca ajungi la ce ziceam mai devreme: daca tot cazi, macar sa cazi cat mai "placut" posibil, sa iti rupi una-alta, dar sa ramai in viata. Altfel, cum ai putea gresi din nou mai tarziu?
Oarecum legat de asta, Romania se afla pe ultimul loc in UE (si) in privinta bugetului alocat educatiei. Pe primul loc se afla Austria, cu un buget cam de sase ori mai mare. Suntem pe ultimul loc si in privinta reciclarii deseurilor electrocasnice. Dar suntem printre primii la poluare. Si la coruptie. Etc.
Privind obiectiv situatia (cat de obiectiv pot fi, la urma urmei), sunt total nedumerit de ce se intampla in tara asta. Si, daca as vedea asta dintr-o tara cu un fus orar muuult diferit, probabil mi-as permite sa fiu chiar amuzat. Printre avalansa de promisiuni si lamentari si solutii de criza ce prevad printre altele si bugete drastic reduse, cheltuielile prevazute pentru cei din guvern, Parlament, Senat, nu doar ca nu au fost inghetate sau reduse, ci au crescut fata de cele din anul trecut. Misto exemplu, nu? Sau sporurile care sunt acordate, apoi retrase dupa cateva zile, apoi...cine mai stie ce urmeaza. Haos, frate!
Sau il vad pe ministrul mediului dand un exemplu populatiei in privinta reducerii poluarii si conducand un autoturism hibrid. Foarte frumos. Doar ca autoturismul respectiv costa cam 70.000 de euro, iar ministrul l-a primit cadou. Vreau sa zic ca sunt de acord sa conduc si eu un vehicul hibrid, daca il primesc cadou. Ba, mai mult, accept chiar si o bicicleta...

Nostalgic

Un eveniment aparent nesemnificativ a reusit sa declanseze o amintire, urmata de alta, si de alta... Asa ca am ajuns sa rememorez o gramada de patanii si o multime de prieteni implicati in aceste aventuri, dupa care a urmat inevitabil "Chiar, oare ce o mai face X? Dar Y pe unde o fi acum?" etc. Si uite-asa am ajuns sa imi dau seama ca sunt cateva persoane cu care nu am mai comunicat de ceva bucata de vreme, in ciuda telefoniei mobile, a internetului si a altor tehnologii menite sa faciliteze exact comunicarea asta. Deci, nu e eroare tehnica, ci eroare umana. A mea? A lor? Vina se imparte in mod egal? Ce se intampla dupa ultima discutie sau intalnire avuta, cand la final iti iei bun ramas si spui "Bine, hai ca mai vorbim", apoi constati ca nu "mai vorbim" de un an, sau doi... chiar mai mult? Viata devine intr-atat de complicata incat nu mai ai timp macar de un SMS cu o felicitare standard de Craciun? Astepti ca celalalt sa fie cel care face primul pas? Exista o anumita perioada de timp dupa care iti spui "ei, nu am mai vorbit de atata timp... lasa, ma cauta el daca are chef'"?
Si mai aiurea e ca, acum vreo doua saptamani, m-am intalnit intamplator exact cu o persoana cu care. acum vreo...cinci ani, ma intelegeam ok, ne vedeam zilnic etc. Si a intervenit "ceva"-ul ala, pe care nu il pot defini. Intalnirile s-au rarit pana la disparitie, la fel telefoanele... Si acum, parca ne-am vazut pentru prima data. Am avut conversatii mai lungi si mai reusite cu chelnerita de la barul unde imi savurez cafeaua de dimineata...
E ciudat, oricum. E ciudat cum oamenii alaturi de care stai si cu care iti petreci la un moment dat o gramada de timp, oameni pe care ajungi sa ii cunosti si care ajung sa te cunoasca, oameni cu care, la momentul respectiv, faci in mod natural planuri pentru viitorul indepartat, "gasca", intr-un cuvant, ajung sa se (te) indeparteze intr-atat.

Comentariul unui gest

Doi copii, de 12 ani. Unul are un cub Rubik. Celalalt il intreaba ce e ala, cum functioneaza si ce trebuie sa faci. Dupa explicatii, proprietarul cubului il imprumuta celuilat copil pana a doua zi. Next day, copilul vine cu cubul facut ca la carte. Proprietarul ia cubul, se uita, incepe sa zambeasca admirativ, apoi, cu o curiozitate autentica, il roaga pe "micul geniu" sa ii arate cum a rezolvat puzzle-ul. Asta e gestul si l-am vazut intr-un film. In realitate, dupa faza discutabila cu imprumutul, care eventual ar fi fost vreun schimb, ceva, reactia la vederea cubului rezolvat ar fi fost probabil "Hai, ba, ca ai trisat! Ce ai facut cu el? I-ai lipit abtibildele asa cum trebe, sau l-ai demontat de tot si dupa aia..." sau "Na, norocul prostului! Nu cred ca il mai faci o data!"
Exista si morala; ca de obicei, va las pe voi cu morala in brate, sa nu fie chiar totul asa, de-a gata. Si sa nu spuneti iar ca sunt pesimist, vad doar partea intunecata a lucrurilor etc.

Ladies only

Am fost mustrat ca am uitat de martisoarul obligatoriu de 1 Martie. Adevaul e ca am uitat complet de 1 martie si de semnificatia zilei, pur si simplu pluteam in alte sfere pe atunci. In incercarea de a rectifica greseala, ladies, considerati ca tocmai ati primit un martisor intarziat si niste flori ceva mai repede, in contul zilei de maine. Nu, nu cautati nicio poza, folositi-va imaginatia si considerati ca sunt florile voastre preferate. La urma urmei, nu tuturor le plac ghioceii:)))

Din nou, exceptie

Scandal in politica. Scandal in justitie, in spitale, in invatamant. Scandal in ziare, scandal si la TV (ma rog, acolo se numesc reality show, chestiune de nuanta). Mai bine ma uit eu la vreun film. Si asta e exceptia, ca nu prea comentez filme, toata lumea stie ca e chestie de gusturi. Insa asta mi-a placut. De ce? Pentru ca e cu vampiri. Nu, nu e proaspatul Twilight, care este dupa parerea mea o telenovela comprimata, cu adolescenti, dragoste interzisa si efecte speciale frumoase. Nici unul din seria cu Dracula, copiii, nepotii si alte rude de diverse grade ale acestuia. Nope, nici ultimul Underworld (nici nu l-am vazut, insa cei care au facut-o au spus ca e ca majoritatea filmelor care scot partea a treia, adica nasol; si fara Kate...). Nu este nici macar american, ci suedez (norvegian??? trebuie sa ma uit... cred ca suedez, totusi). Nici efecte speciale hollywoodiene nu prea are, mai deloc. Nici macar nou nu e, a aparut cam la inceputul anului trecut. (E suedez, m-am uitat intre timp). Fara a va dezvalui nimic altceva decat titlul, Let the Right One In, va pot spune ca, dupa umila si neavizata mea parere, e un film care iese in evidenta printre tonele de filme cu/despre vampiri. Of course, gasiti detalii pe IMDB, inclusiv despre premii si nominalizari, daca va intereseaza si aspectul asta. Eu as spune sa il vedeti pur si simplu.

Treaba e pe bune

M-a iritat tampenia cu biserica vs. pasapoarte biometrice, dar treaba a luat amploare! O comisie senatoriala a avut drept scop verificarea si pe fata, si pe dos, a noilor pasapoarte, si in final le-a aprobat spre productie, dupa ce s-au convins ca pe ele nu apare nicaieri cifra 666! Bai fratilor, unde am ajuns? Pentru ce dau contribuabilii bani? Vreau numar personalizat la masina, neaparat cu 666. Imi schimb numarul de telefon, cu minim un 666 in continut. Vreau salariu de 666. Euro, daca se poate, nu RON:).
Si mai sunt si cretinii ce se considera datori, probabil in urma unor sfaturi date de vocile din capul lor, sa ridice alte probleme de gen. I-auzi intrebare luata de pe net: "Ati incercat sa cititi invers cuvantul card? Iese drac... Asta o fi vreun semn?" Evident este un semn! Un semn ca ai nevoie in mod clar de ajutor de specialitate...

Unde as merge

As merge la Skywalk, o chestie supertare. E o pasarela in forma de U, cu bratele fixate pe marginea Marelui Canion, iar cu corpul suspendat deasupra acestuia. Podeaua fiind din sticla, practic vezi Canionul (si) dedesubtul tau. Muuuult dedesubt. 1200 de metri dedesubt! Senzatia banuiesc ca este deosebita, ba chiar unica as spune. Asadar, am scris si aceasta destinatie in agenda al carei titlu este "Locuri unde as vrea sa merg, dar nu voi ajunge, si lucruri pe care le-as vrea, dar nu le voi avea". Agenda are tendinta sa fie tot mai plina, insa pana nu e necesar sa incep volumul II, mai am sperante.
In alta ordine de idei, mai mult de dragul bancului, ieri am reusit sa obtin lumina din apa. Adica am spalat geamurile:)))
Hai ca mai vorbim...

Zile fara net

Da, asa au fost ultimele doua zile. Fara conexiune. Si nu a fost rau decat intr-o singura privinta. In rest, nu i-am simtit lipsa, ceea ce e bine, ca inseamna ca nu am devenit dependent. Deocamdata (asa sunt eu, pun raul in fata). Dar mi-am petrecut timpul liber facand alte activitati mai mult sau mai putin utile, un loc important ocupandu-l cititul. Cand spun important, ma refer la timpul alocat, nu neaparat la informatia ca atare. Si am citit tot felul de chestii, de la ziare la carti; am citit si un numar din prietenul meu, JB, de care ma legam la un moment dat cu pasiune as spune, insa am renuntat sa mai fac asta. Mi-am spus ca oricum, pe langa ca nu rezolv nimic, poate ca toate greselile alea au aparut din motive tehnice, lipsa de timp, presiune a deadline-urilor etc, si nu e cazul sa ma ambalez chiar asa. Dar...(stiati ca va urma un dar, asa-i?)... trebuie remarcate "carurile alegorice" de la Rio. Asta nu e o greseala tehnica, cu siguranta. Mai ales cand e repetata de doua ori in acelasi articol.
Ce vreau sa spun este ca ma stradui sa renunt la obiceiul de a semnala greselile de genul asta aparute in articole, subtitrari etc. Nu sunt politia gramaticii; in plus, probabil ca si eu fac greseli de care nu imi dau seama, asadar nu sunt indreptatit sa comentez la adresa altora. Si nu in ultimul rand, din cate stiu, corectorul literar este platit pentru asa ceva:)))
Si, ca fapt divers, va spuneam mai demuuuult de una dintre firmele cu o rezonanta aparte, si anume "Visul imaginatiei". Nu stiu nici acum ce ar putea asta insemna, insa voi fi motivat sa ma gandesc zilnic de acum incolo la problema, deoarece tocmai si-a deschis magazin la 100 m de locuinta mea. Mda...

Se apropie deznodamantul, asta e clar

Nu stiu daca nu am si eu o parte de vina, dar in ultimul timp am parte aproape zilnic de cate un incident cu soferi, de fiecare data cu mine traversand regulamentar, in timp ce soferul mai mai ca ma calca. Azi, de exemplu, a trecut nu milimetric, ca as exagera, cam la 10 cm de mine. Bineinteles ca m-a si claxonat. Si bineinteles ca i-am aratat culoarea verde a semaforului. Cel pentru pietoni. Implicit si al meu. E adevarat, i-am aratat semaforul cu degetul mijlociu, dar asta doar ca sa nu imi scot si cealalta mana din buzunar, ca era cam frig si ningea afara.
S-a uitat urat la mine, insa doar o secunda, pana a vazut si el verdele, dupa care a demarat bombanind ceva, nici nu ma intereseaza ce.
In ritmul asta, mi-e sa nu scriu in curand nu cum era sa ma loveasca, ci cum m-a lovit vreunul pe trecere. In aceasta situatie, tin neaparat sa nu am gura aurita, sau vreun dar al premonitiei.

Ce ma deranjeaza azi

...este ca nu inteleg de ce biserica, nu, Biserica, nu isi vede de treburile ei bisericesti, crestine, ortodoxe, catolice si de care mai vreti voi, in schimb se baga in treburile astea asa, mai pamantesti, si nu oricum, ci la un mod...dezamagitor, asta ca sa nu folosesc totusi cuvinte mai tari. Si nu ma refer la cazurile cunoscute de toata lumea, cu preoti implicati in diverse activitati nepotrivite si in totala contradictie cu ceea ce reprezinta in fata noastra, muritori de rand (de la betii la avere si pedofilie, o gama larga de ocupatii extracurriculare...), ci la cazurile in care Biserica crede de cuviinta sa se implice la un nivel mai mare, institutional. Avem celebrele scandaluri intre ortodocsi si catolici, pentru cladiri si terenuri. Avem achizitii de terenuri si paduri. Mai sunt, nu mi le aduc eu aminte pe toate. Peste toate astea, circul nu era suficient de alert. Acum, Biserica considera noile pasapoarte biometrice lucratura necurata. Bai, treziti-va! Mai degraba le dau dreptate paranoicilor pasionati de teoria conspiratiei universale, care spun ca pasapoartele astea nu sunt decat inca un pas in directia monitorizarii complete a fiecarei persoane, decat sa ma agit ca seria pasaportului incepe cu fatidicul 666. Pai cum facem cu masinile, numerele de telefon, chitantierele, bonurile etc care contin numarul asta? Sa nu mai intreb de nenorocitii nascuti in 6 iunie 2006, sau, mai grav, 1966...
Mai bine ar incerca sa isi aduca aminte ce ar trebui sa faca pentru oamenii care sufera, sa le acorde sprijin si consiliere, si sa lase padurile in seama silvicultorilor, pasapoartele in seama organelor competente si asa mai departe. Eu zic ca ar fi mai bine.
Si, off topic, dar e strigator la cer, justitia romana face din nou dreptate impartial varand la inchisoare un infractor periculos, in etate de 80 de ani (ati citit bine), motivul fiind pur romanesc: o palma de pamant, motivul procesului intre acest criminal, pericol public, si sora-sa (care, ma scuzati, dar e proasta rau, dat fiind ca s-a ajuns pana aici). Sunt curios daca justitia va considera justa anularea detentiei pe motive medicale, motive pe care saracul om va dati seama ca le are, la 80 de ani...

Anunt

Cu regret, si fara ironie, va anunt ca andiadi si-a trecut blogul in nefiinta, "din motive subiective", am citat din memorie. De asta l-am si scos de la recomandari, sa nu va ganditi la cine stie ce. Eu unul, sper ca va reveni, daca nu cu un alt blog, cel putin cu comentarii.
La fel si cu Dama de pica, ramanand valabil linkul "reloaded", celalalt trimitand la vechiul ei blog. De aceea, l-am scos si pe asta din lista.

Nimic

Azi as fi putut scrie despre:
-romanii care au inceput sa se intoarca in tara din Italia, din cauza situatiei tensionate (trist)
-agentul antitero care s-a impuscat accidental in mana (de ras)
-gala de decernare a Oscarurilor (cu pareri personale)
-soarele de afara (oricum, tot e frig)
-FEAR 2-Project Origin (misto joc)
-cum am reusit sa schimb un robinet de bucatarie in doua ore (aventura totala)
-ce am mai citit in ultimul timp (neinteresant)
-despre mine, pur si simplu (aiurea...)
-despre alte cateva idei si cugetari
Dar nu am chef. Poate altadata.

Astazi, multumiri

Multumiri soferitei de Lexus care s-a abtinut ieri sa ma calce pe cand traversam regulamentar. Nu de alta, dar aveam niste treburi importante de facut. Multumiri si alora cu semafoarele de care am mai scris, si care se comporta in continuare la fel de haotic. Nu stiu ce parere au soferii, s-o fi fluidizat traficul? Multumiri mie, ca mi-am luat bocanci cu talpa suficient de aderenta incat sa nu imi rup picioarele pe gheata de pe trotuare. Multumiri asistentului de garda de la o sectie a unui spital, pentru ca mi-a fost coleg de facultate si, astfel, m-a ajutat cand am avut nevoie. Stiti si voi cum merg treburile pe acolo. Multumiri unei companii de telefonie mobila, care m-a pus sa astept pentru a intra in legatura cu un operator 42 (nu, nu e greseala) 42 de minute, dupa care am inchis. Daca tot am ajuns aici, multumiri si postului national de televiziune ce continua insistent sa scurteze total aiurea episoadele din CSI, probabil incercand sa le faca astfel si mai provocatoare, cu cazurile tot mai greu de rezolvat...
Si scuze celor pe care i-am uitat. Promit sa revin cu o lista completa!

Despre sange, Darwin si alte chestiuni

Luasem la un moment dat pozitie pentru donarea de sange si de organe. Nu mi-am schimbat parerile, am spus atunci ce aveam de spus, si cine a vrut sa bage la cap a bagat, cine nu... In plus, exista la ora actuala si un clip publicitar al celor de la Alege Viata, care face indemnuri exact in sensul donarii de sange. Si iata ca azi prind o stire despre cum la Galati, daca retin exact, centrul de donare a fost asaltat de potentiali donatori, dintre care multi au fost trimisi acasa deoarece rezerva de reactivi si de pungi de colectare a centrului fusese epuizata. De ce? Din cauza cresterii numarului de donatori. De ce? Din cauza crizei economice, care ii impinge pe oameni si spre donarea de sange, pentru tichetele de masa primite in schimbul celor 400 ml de lichid vital. Si nu stiu ce sa fac, sa ma bucur ca, netinand cont de motivatie, se doneaza sange (la urma urmei, primitorului putin ii pasa de motivatie), sau sa fiu carcotas din nou si sa spun ca si gesturile umanitare trebuie platite ca sa aiba loc? (hmm, avem un paradox aici?).
Trecem la o alta poveste mai veche. In 2006, in urma unui ordin semnat de ministrul de atunci al Educatiei, nu mai stiu cine era, se hotara ca din programa scolara sa fie scoasa studierea teoriei evolutioniste. Evident ca au urmat anumite reactii, in urma carora anul trecut s-a hotarat reintroducerea studierii acestei teorii. Reintroducere care a ramas teoretica (scuzati jocul de cuvinte), deoarece exista doar pe hartie. Darwin a scris celebra-i lucrare acum 150 de ani. In epoca aceea, reactiile de protest au fost firesti, as spune. Cu toate acestea, teoria "a prins". Insa sa prind pe viu acelasi tip de reactii intr-o Romanie a secolului XXI mi se parea imposibil. Nu e.
As dori sa mentionez si ca anul acesta se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Darwin, si ca in toata lumea, destupata la minte sau nu, se sarbatoreste Anul Darwin. Dar noi se pare ca suntem fani ai Evului Mediu, intr-atat incat incercam sa il recreem in tot ce avea acesta mai rau. Sa ne fie de bine. La un moment dat, niste ziare europene titrau ca Romania a intrat in UE cu 100 de ani mai repede decat ar fi trebuit. Pai, daca suntem cu 100 de ani mai inapoiati si nici nu ne prea intereseaza aspectul, care e problema? Las' ca punem bilete la Loto, incepe imediat si Campionatul, vine vara, bere, stranduri, femei si litoral...Trece anul, cu tot cu criza.
Si, nu ca ar interesa pe cineva, dupa ploaie vine soare. Dupa doua zile extrem de nasoale, astazi a fost o zi superbestiala, uite-asa, sa fiti invidiosi. A fost chiar una dintre cele mai faine zile din ultimii cativa ani. Nu va asteptati sa va spun si de ce, dar asa a fost.

Un fel de P.S.

Cascand ochii la TV din lipsa de somn, si navigand printre programe in lipsa de ceva interesant, am ajuns si la OTV. Nu stiu exact despre ce era vorba, deoarece mi-a atras atentia un amanunt: celebrul "Senzational", care cred ca a devenit marca inregistrata OTV, s-a transformat in... "Foarte tare!". Banuiesc ca urmeaza un "foarte tare, frate!", dupa care, intr-o inlantuire logica fireasca, "foarte tare, sa-mi bag..." (fiecare baga ce vrea, normal). Hai ca mai trec pe acolo peste vreo luna, sa vad daca am nimerit-o.

Astazi despre ieri

Ziua de ieri a fost o zi din aia ciudata, care a inceput bine, dar dupa jumatatea ei a luat-o pe aratura, s-a conformat legilor lui Murphy si a devenit o zi care de-abia asteptam sa se termine. O zi cu tot felul de ganduri, gri spre negru, cu cate o raza de lumina ici si colo, care parea mai degraba fulger, ca tinea doar cate o fractiune de secunda... Ma rog, evident ca ironia sortii a facut sa nici nu adorm decat foarte tarziu, sa pot savura intreaga "placere" cat mai mult timp.
Intr-un final, uite ca s-a facut azi. Si ce sa vezi? A fost o zi si mai nasoala decat cea de ieri. Nici macar zapada, care imi place muuult, nu mi-a mai picat bine. Plus ca a si batut un vant rece, care imi arunca direct in fata ( a se citi ochi) fulgi mici si inghetati.
Care ar fi morala? Pai e aia celebra care s-ar potrivi aici, cu "profita de moment", sau "multumeste-te cu ce ai", sau, pentru pretentiosi, "carpe diem" etc. Eu unul pot spune ca nu astept cu nerabdare ziua de maine. Care va veni oricum, of course.

Si putin despre bloguri

Vorbeam cu un prieten care si-a facut si el blog relativ recent, intr-un moment in care era inspirat si simtea nevoia sa isi impartaseasca intelepciunea cu cine s-o nimeri sa ii citeasca postarea (postarile). Intre timp, muza i-a intrat in concediu si nu a mai scris nimic. Fara a intra in detalii, am ajuns la urmatoarea intrebare de extrema importanta: daca ai blog, cum e mai indicat sa procedezi, sa scrii pe el cat de des posibil, chiar daca mai scrii si tampenii (aici eu am fost exemplul), sau sa scrii doar cand ai cu adevarat ceva de spus (ma rog, cand crezi tu asta - aici el era exemplul). Eu recunosc ca de multe ori scriu din plictiseala, ori asa, just to have some fun, fara a avea pretentia ca postarile ar avea vreo valoare. Insa e un blog personal, cu gandurile mele. Pot avea o idee extraordinara sau o experienta care merita cu adevarat povestita de cateva ori pe an, nu zilnic. In schimb, tampeniile au un flux continuu, noroc ca mai si dorm:))).
La modul serios, pentru cate o postare lunara nu as folosi blogul, ci alte metode. Dar asta sunt eu. Voi ce spuneti?

Ieri vs astazi

Ieri am avut cateva idei despre ce as fi vrut sa scriu, dar nu am avut timp. Azi, unele idei nu mi se mai par atat de bune incat sa merite sa fie scrise, pe altele le-am uitat... Sa incerc, totusi.
M-am bucurat de zapada cazuta. Ma bucur si acum, ca inca mai exista. Trecand peste baltile formate la marginea drumurilor, prin care soferilor le place sa treaca cu viteza mai ales cand sunt eu pe-acolo, impreuna cu alti pietoni nevinovati, zapada nu imi creeaza nicio neplacere. In schimb ma face sa ma intreb de ce ar trebui ca pe o vreme din asta, cu apa pe jos, troiene de zapada si vant taios, sa port in picioare adidasi din panza si sa ma enervez ca m-am udat pana la piele (am vazut muuulte situatii din astea).
Daca am ajuns si la partea in care zapada se topeste, imi permit sa lansez in premiera viitoarele avertismente de inundatii provocate de topirea zapezii (cunoasteti mecanismul: ninge abundent-autoritatile surprinse/nepregatite-vremea se incalzeste-raurile ajung la cota de alarma in zonele x, y si z etc).
Si de aici, printr-un salt logic, ajung la concluzia ca avem tendinta sa luam masuri dupa producerea evenimentului, sa limitam pagubele, nu inaintea lui, sa il prevenim. Tratam efectul, nu si cauza. Mai rau, tratam fiecare eveniment fara a ne gandi ca acesta se va repeta peste o luna sau un an. Mai rau, impresia generala e ca nimeni nu stie exact ce si cum sa faca; autoritatile spun ca fac ce pot, dar si cetatenii ar trebui sa faca una si alta; cetatenii spun ca autoritatile nu fac nimic. Ne pricepem de minune la pasarea responsabilitatilor si la aruncarea pisicii in curtea celuilalt, asta fiind adevaratul nostru sport national. Alaturi de lenea profunda care ne impiedica sa facem ceva. Am o idee buna, o exprim, si ma astept ca cei carora le-am spus-o sa sara sa o puna in aplicare. Eu am avut ideea, ce mai vreti? Problema e ca toti avem idei...

Friday the 13th

Maine este ziua lui ala, cum il cheama... asa, Valentin. Nu conteaza. Astazi este vineri 13, data care rezoneaza mai puternic pentru mine. Asta spune ceva despre mine, nu?
A nins toata noaptea, acum fiind o zapada cum nu am mai vazut iarna asta. Pe mine nu ma deranjeaza, nefiind sofer. Macar orasul arata mai curat.
Ca o coincidenta, dupa o discutie de acum vreo doua saptamani in care am dezbatut la modul aproape serios (adica nu am ajuns sa ne certam din cauza asta) daca aselenizarea a avut loc sau nu (eu zic ca da), primesc un mail gen spam, cu un document care sustinea ca Holocaustul nu a avut loc, afirmatia fiind sustinuta cu argumente inclusiv matematice. Fiind de parere ca in unele cazuri o imagine face intr-adevar cat o mie de cuvinte, recomand documentarul Frontline-Memory of the camps, se poate gasi pe net. Nu intru in descrieri, insa poate e necesar sa precizez ca sunt filmari facute de militarii aliati care au eliberat lagarele de concentrare. Imaginile sunt destul de hardcore, evident, insa, pe de alta parte, va place sa va uitati la horror-uri. Doar ca asta e pe bune, fara efecte speciale.
In incheiere, tin sa va anunt ca m-am distrat cu o aplicatie care iti calculeaza varsta inclusiv in milisecunde, daca vrei, asadar am aflat ca astazi este a 12990-a zi a vietii mele (cine e curios, nu are decat sa faca transformarile de rigoare). Fiind o cifra oarecum rotunda, La multi ani mie! :)
Ma duc sa sarbatoresc evenimentul.

Retorica

Ma (va) intrebam mai demult oare cati dintre noi profeseaza in domeniul in care s-au pregatit? Bun, afprofundez putin si intreb acum cati dintre noi sunt norocosii care profeseaza in domeniul in care s-au pregatit din pasiune? Mai concret, ma refer la cei care au ales sa aiba o oarecare meserie deoarece este ceea le le place cu adevarat, ceea ce au visat sa fie, nu au ales o meserie pentru ca "asta se cauta", "asta aduce banu' ", "asa au vrut parintii" sau, in ultimii ani, pentru ca "am dat la mai multe facultati, si la asta am intrat convenabil". Fiind perfect constient ca la ora asta ca o diploma de facultate nu inseamna mare lucru, punandu-i in dezavantaj evident pe cei cativa care au muncit pentru diploma aia, ma gandesc ca totusi, daca tot ai pierdut cativa ani din tinerete tocindu-ti coatele, cel putin teoretic, pe bancile unei scoli sau alteia, macar fa eforturi ca anii aia sa merite ceva, chiar daca nu e ceea ce ti-ai dorit cu adevarat. Nu sunt sigur, insa probabil ca evolutia asta a societatii forteaza oamenii sa se adapteze la realitatile economice. Dar asta e cu siguranta nasol. Pentru ca a inceput sa imi fie dor sa vad o vanzatoare care imi zambeste cu adevarat cand ma serveste, sau un medic care este cu adevarat interesat ce este cu mine si ce ar putea face, sau..., sau...

Tragicomic

Un tip se prezinta la camera de garda a unui spital, spunand ca are ceva probleme la piciorul stang. Medicul descopera cu stupoare ca omul cazuse in urma cu patru zile si, zicea el, isi fracturase glezna. Neavand chef de complicatii, asigurari etc, si fiind priceput la toate, hotarase sa isi puna singur glezna in ghips. Zis si facut, doar ca folosise ciment (cam doua kile jumate, intr-o forma abstracta). Dar cimentul ataca pielea, o arde, si din cauza acestei senzatii neplacute venise omul la spital... Bun, dupa ce medicul a reusit sa indeparteze cimentul, cu un flex industrial, si o data cu cimentul si un strat de piele de pe piciorul omului, s-a constatat ca intr-adevar glezna era fracturata. In timpul tratarii ranii, medicul constata ca pacientul avea febra. Deoarece rana de la picior nu era infectata, il intreaba intr-un moment de inspiratie pe eroul nostru daca nu cumva mai are si alte lovituri pe care sa si le fi autotratat. Omul zice senin ca da, cu ocazia aceleiasi cazaturi, se lovise si pe partea stanga, dar tratase rana si i se parea ca totul decurge normal. Medicul ii cere sa vada si respectiva rana, care se dovedeste a fi o taietura de vreo 10 cm, cusuta cu...atentie...sarma de cupru!
Dupa spitalizare, tratarea corecta a ranilor si a infectiei care se generaliza si care l-ar fi omorat pe pacient in cateva zile, acesta a fost externat, nefiind insa convins in totalitate ca nu procedase corect. Medicul se asteapta sa fie genul de pacient cu care se va reintalni...
Povestea e reala. De comentat... doar daca mai aveti ce:)))

Vizita

Prieteni. Discutii. TV-ul mergea pe fundal, cate o imagine ne mai atragea atentia. Incepe Cireasa de pe tort. Ne intrebam unii pe altii cine sunt vedetele din emisiune, nu prea stim. Cautam pe net. Incepem cu Tania Budi. Incepem cautarea cu imagini, dar nimic relevant. Trecem pe siteuri, o gasim pe Tania Budi unde altundeva daca nu pe Hi5. Pozele ei de acolo, semiartistice, topless, cu sanii acoperiti pudic de cate o mana sau cate un cot, alaturi de nelipsitele commenturi, ne fac sa izbucnim in ras si sa concluzionam: "Clar, inca o vedeta...". Ne reintoarcem la discutii, de data asta oprind TV-ul. Si netul.

Useless

Discutam azi cu un amic, mare amator de jocuri online, care a dat o sansa si mai recentelor jocuri de acest fel aparute sau ma rog, facute de/pentru romani. Ca in toate celelalte, a intalnit caractere care, daca pot bate pe cineva, o fac, fara principii morale de genul "e de nivel mai mic". Asta e, probabil e o modalitate de a se descarca de tensiunea acumulata din cauza frustrarilor din viata reala, nimic deosebit. Insa am aflat si o chestie care mi se pare total fara sens. Amicul asta a jucat si conquiztador, joc care se doreste a fi de cultura generala. Am jucat si eu mai demult, vreo doua-trei saptamani, apoi am renuntat, din mai multe motive: intrebari repetitive, intrebari cu raspunsuri gresite, atotprezentii smecheri care foloseau mai mult chatul decat jocul respectiv etc. Prietenul asta al meu a renuntat cand i s-a demonstrat ca poti trisa. Bun, intrebarea pe care o am este de ce ai trisa la un astfel de joc? Din cate am vazut, peste 95% din utilizatori folosesc nickuri, nu nume reale, asadar eventuala recunoastere a meritelor se exclude. Si apoi, cat de tare trebuie sa te mangaie pe orgoliu faptul ca castigi, poate la limita, in fata unor adversari care joaca corect? I mean, te simti mai inteligent cu toate ca stii ca ai trisat? Paradoxul asta tinde sa fie in top 5 al celor mai stupide chestii auzite pana acum. Singura consolare e ca poate jucatorii astia au cat de cat memorie si, fara sa vrea, mai retin cate ceva. Dar consolarea asta e slaba, si nici nu-i acord prea mari sanse.

Iarasi...

Eu mi-am invatat lectia. Un prieten, nu. Si a patit-o din nou, cu un amic comun, tip de treaba de altfel, care insa are un defect mare: nu isi poate tine gurita inchisa. Prietenul meu, sa ii zicem A, a apelat fortat de imprejurari la amicul B, care il putea ajuta intr-o situatie delicata ce necesita discretie. B l-a ajutat, dupa care a spus ca l-a ajutat, si mie, si altor cateva persoane. Treaba a luat o turnura destul de neplacuta la un moment dat, in final insa a fost cu happy end.
Si sa mai zica cineva ca doar fetele nu pot pastra secrete:)))

Fara titlu

M-am gandit sa fac o schimbare. M-am gandit sa scriu ceva frumos, optimist etc, in loc sa ma leg iar de tot felul de chestii. Nu voi scrie asadar nimic despre jaful armat din Brasov. Nici despre furtul de arme de la Ciorogarla. Nici despre drogurile de la Constanta. Nimic despre politica, nimic despre criza. Sa scriu despre...filme. Dar am zis mai demult ca nu voi face asta, e o chestiune subiectiva, si nu este neaparata nevoie ca preferintele mele sa coincida cu ale voastre. Idem pentru muzica, la fel si cu cartile...
Atunci sa scriu despre vreme. Pai, s-a racit din nou...
Poate ar fi bine sa scriu ceva mai personal, asa, o chestie filosofica... There's a storm inside me right now. Nici asta nu merge.
Ma duc sa ascult ceva muzica si sa desenez tampenii, cu speranta ca aceste activitati imi vor stimula pozitiv imaginatia si voi reusi mai tarziu sa imi ating scopul. Sa scriu ceva frumos, optimist etc.

Azi va fi mai bine

Ieri a plouat mai toata ziua, insa nu a fost frig. As fi vrut sa ies putin pe afara, daca nu ar fi aparut un prieten cu laptopul lui, care facea figuri pe motive de multiple threats detected. Nu ma pricep prea mult la chestiile astea computeristice, insa, prin comparatie, fata de amicul asta eram ca Gates. Asadar, a urmat nebunia aia cu antivirus, anti...orice, si am ajuns inevitabil la concluzia ca "mai, ar trebui reinstalat totul". La care amicul asta, cu ochii aia de Puss in Boots din Shrek, ma intreaba: "si stii cum? dar timp ai avea?"... Am fost slab si am cedat. Vorba unui alt amic, am fost instalator. Evident, s-au dus cateva ore bune, suficient de mult incat sa nu mai am chef sa ies nicaieri. Nu-i nimic, hai ca scriu ceva pe blog and stuff like that. Daca ar fi mers netul...
Asta a fost ieri. Azi, conform legii compensatiei, netul merge super, iar afara nu doar ca nu e frig, dar nici nu ploua. E soare in toata regula, zi de primavara. Am plecat!

Discutii

Vorbeam cu un prieten care imi povesteste la un moment dat cum in America, pentru nus'ce experiment, un violonist celebru (cred ca Bell, nu sunt sigur) a cantat catva timp intr-o statie de metrou, fiind tratat de lume precum un oricare alt muzicant ambulant, adica l-au ascultat in trecere, unii i-au aruncat si ceva maruntis si cam atat. In urma experimentului ( care nu stiu ce scop avea) unii au tras concluzia ca frumosului, in general, ii trebuie un anumit loc special dedicat pentru a fi perceput asa cum trebuie. Ei pe naiba! Bineinteles ca un tablou sau o sculptura este pusa in valoare (si) de conditiile in care sunt expuse, de jocul de lumina etc., dar daca prin absurd m-as plimba prin centru cu vreo pictura celebra in mana (hai sa fie Mona Lisa, ca o stie toata lumea), nu cred ca nu as atrage atentia (nu politistilor, railor!). Sau, un contraexemplu si mai concret, tot in America au fost organizate concerte adhoc, la colt de strada, de cantareti sau trupe celebre (Tom Jones imi vine acum in minte) care au strans in jurul lor un public semnificativ. Aaa, ca pe Tom Jones il stie mai multa lume decat pe violonistul Bell, asta da. Dar e o cu totul alta poveste.
Nemaivorbind ca intr-o statie de metrou, cu cateva exceptii, lumea circula, merge la serviciu, scoala si mai stiu eu unde, si ca ar trebui sa fie ceva extraordinar care sa le dea calatorilor orarul peste cap. "Am intarziat o ora jumate ca l-am ascultat pe Bell in statia de metrou, a fost foarte frumos...". Iar seful ar spune ca esti liber sa mergi sa-l asculti in continuare.
Ca sa schimb tonul discutiei, ne-am amuzat (mai mult eu) de prietena prietenului astuia, care, ca (aproape) oricare fata, cand mergem in vreo cofetarie (da, fac si de-astea), nu comanda prajitura (motivele fiind evidente). Prietenul meu in schimb cere constant tarta cu fructe. Iar prietena ii mananca fructele (care sunt sanatoase), iar el, saracul, mananca ce mai ramane, adica tarta cu fructe fara fructe. Ok...

Chestii

Dupa o iesire in oras, am ramas cu treburile rezolvate doar partial, cu amintirea unei doamne care discuta in tramvai despre niste medicamente "recompensate" si cu imaginea unui banner pus pe o cladire care adapostea doua firme, si care au impartit frateste si total neinspirat bannerul respectiv, pe care se poate citi "canapeaua mea", iar dedesubt "natural stone". Foarte tare...la propriu!
Acum, ajuns la confortul micutei mele camere, ma incalzesc putin si intre timp o sa-mi vina si ideea pentru o postare mai de Doamne-ajuta.

Am mai scris despre sloganul postului Prima, despre care au aparut comentarii din cauza faptului ca e in engleza si exista persoane care nu inteleg mesajul. Corect, nicio obiectie. Insa cand respectivul slogan incepe sa fie recitat in promourile postului de Simona Sensual, Vali Vijelie si Liviu nu-stiu-cum, incep sa am impresia ca mesajul se cam pierde... Pai la ce ma pot gandi vazand-o pe senzuala ca vrea sa ma (mai rau, sa ne) distreze? (ma scuzati, to entertain us). De manele nici nu indraznesc sa aduc vorba.
In timp ce scriam asta, mi-am adus aminte ca am citit recent pe undeva, nu mai stiu exact sursa, o teorie conform careia cei care se uita la toate emisiunile tembele si la asa-numitele "vedete" aparute peste noapte care debiteaza ineptii nonstop o fac deoarece, prin comparatie, se simt mai inteligenti decat "prostii aia de la TV". Un argument in favoarea acestei teorii ar fi afirmatia celebrei (?) de acum braileanca sexi, care a spus clar ca daca nu spui prostii, oamenii nu te baga in seama. Ce sa zic, probabil exista ceva adevar in teoria asta. Eu prefer in general sa ma uit la ceva din care sa mai invat anumite chestii. Nu, nu am TV-ul blocat pe Discovery, ma uit si la filme, mai bune si mai proaste. Dar nu ma uit DOAR la filme. Si in niciun caz nu urmaresc episodul 1894 din serialul Elodia, sau care o mai fi acum senzational.
La urma urmei, e chestie de gusturi si de preferinte personale, de ce ma agit? Probabil partial deoarece nu am inspiratia de a scrie altceva la ora asta:)))

Gasit la spam

“Trecerea alimentelor din gura in stomac dureaza 7 secunde. Parul omenesc poate suporta o greutate de 3 kg. Penisul unui barbat, are, in medie, de 3 ori masura degetului sau mare de la mana. Osul de la sold este mai tare decat cimentul. Inima unei femei bate mai repede decat a unui barbat. Exista in jur de 3 mii de milioane de bacterii in fiecare laba a piciorului tau. Femeile clipesc de doua ori mai des decat barbatii. Pielea corpului omenesc cantareste de doua ori mai mult decat creierul. Corpul tau utilizeaza 300 de muschi, numai pentru a se mentine in echilibru, cand sta in picioare. Daca saliva ta nu poate dizolva un anumit aliment, nu-l poate savura. Femeile au terminat, deja, de citit acest mesaj. Barbatii continua sa-si masoare degetul mare."

Ploua

Si parca imi ploua direct pe creier, trebuie sa iau o supradoza de cofeina pentru a functiona normal. Macar nu e frig.
Daca tot am vorbit de Madagascar, a inceput sa imi placa Worst Week, serial de pe AXN. E vorba despre un tip plin de intentii bune, insa cumplit de ghinionist, aproape fiecare initiativa de a imbunatati ceva declansand un lant de evenimente cu efect contrar. E ca un fel de Final Destination, dar comic. Chiar daca unele situatii se termina previzibil, filmul tot reuseste sa ma binedispuna. O data pe saptamana. Dar e bine si asa.
Revin.

Good mood

Am revazut a enspea oara fragmentul din Madagascar 2 in care pinguinii "piloteaza" avionul... Ma face sa rad de fiecare data. "Who said we can't fly?"
Pe langa asta, mi-am dat seama ca folosim pluralul pluralului, sau pluralul dublu, sau cum ar trebui sa ii spunem. Bine, chestia e veche, dar acum mi-a picat fisa. Am auzit o domnisoara spunand la radio ca a prins cateva "tipsuri" in nu stiu ce domeniu. Automat am facut legatura cu chipsurile... Noroc cu vacuta Fulga, ca ea saraca ii invata pe astia micii cum sta treaba cu gramatica; spune in reclama "mai mi-am amintit", iar fetita ii spune bucuroasa fratelui mai mare, care o corectase inainte, "ti-am spus ca asa se zice!". In eventualitatea ca voi avea copil, o sa trebuiasca sa am discutii cu el si sa il lamuresc sa nu vorbeasca precum vaca:))). Ma si vad in ipostaza...

Final de tema

Probabil nu voi mai comenta despre celebra de-acum "lege noua", insa trebuie sa ma intreb cum pot sa se planga de violarea intimitatii: cei care nu au perdele la geamuri, pentru a se vedea ecranul LCD-ului/plasmei (cu OTV si Etno) sau noul tavan fals cu un design artistic de aplice care ilumineaza discret...nimic (personal nu am vazut faza din filme, cu tipa care se schimba in camasuta de noapte in fata geamului, dar o fi si asa ceva); cei care isi lasa ostentativ mobilul pe masa, alaturi de cheile masinii, si, mai rau, il folosesc tot atat de ostentativ, vorbind de parca li s-a stricat microfonul; cei care ma inunda cu preferintele lor muzicale pe geamurile deschise ale apartamentelor/masinilor; cei care, aflati in locuri publice, recte baruri/restaurante, vorbesc foarte tare, pentru a se face auziti cica, deoarece muzica este data tare; pai reusesc, ca ii aud eu de la trei mese distanta, cu tot cu fondul muzical. Exemplele pot continua.
Asadar, despre ce intimitate vorbim aici?

I told you...

Aseara am butonat de la un jurnal la altul, trecand prin diverse reviste ale presei si analize si comentarii despre, bineinteles, noua lege. Nu vreau sa preiau puncte de vedere, nici sa comentez mai mult decat s-a facut deja (stati, ca inca nu e gata!). Insa, probabil ca orice lege si hotarare de guvern si ce mai avem noi pe aici, nici aceasta nu va fi respectata complet. Sau, daca cineva este intr-adevar interesat, va gasi portite ca sa fie la limita legalitatii. Vorba unui avocat din ceva film, nu mai stiu care, "I don't break the law. I bend it". Ce mi-a placut cel mai mult din cele vazute a fost prezentarea situatiei ipotetice in care formez din greseala (pe bune) vreun numar de telefon al vreunui interlop, terorist sau ceva. Chiar si daca nu vorbesc, pe desfasuratorul convorbirilor mele telefonice acest apel va aparea. Sa vezi apoi batai de cap, ca trebuie sa-i conving pe potentialii anchetatori ca a fost o greseala...
Pe net, pe de alta parte, au inceput deja sa apara sfaturi utile de la baieti din astia care sunt implicati trup si suflet ITului despre cum poti naviga, trimite mailuri, descarca chestii etc. fara sa ti se afle IPul (sau asa ceva, imi scuzati ignoranta, ati inteles ce vreau sa spun). Tot asa, se presupune ca in telefonia mobila situatia va fi salvata de cartele prepay. Deci, pentru cei pe care legea asta i-ar incurca cu adevarat, rezolvari sunt. Concluzia? Un fel de mult zgomot pentru nimic.

Era sa uit

De astazi suntem in mod oficial si legal ascultati, urmariti si monitorizati. Efectele aplicarii legii care obliga furnizorii de telefonie fixa, mobila si de internet sa stocheze date despre apeluri, SMSuri, emailuri si site-uri vizitate etc. incep sa starneasca discutii, dar e mai bine sa astept cateva zile, sa vedem opinii mai documentate decat ale mele. Personal, consider nasol sentimentul de paranoic mic ce ma va face sa imi controlez limbajul sau glumele cu multiple intelesuri, ca mai stii? In plus, amatorii de conspiratii si fanii Big Brotherului universal sunt acum in extaz, iar adevaratii paranoici vor lua mai multe medicamente decat inainte si vor sustine, evident, ca sunt si suntem urmariti. Deoarece vor avea dreptate, situatia devine interesanta!

Zile nefaste

V-ati trezit vreodata stiind pur si simplu ca ziua care abia incepe nu va fi deloc una placuta? Eu asa am patit. Si am avut dreptate. De doua ori insa, consecutiv, e de-a dreptul neplacut. In prima, tot ce putea merge rau a mers rau. De fapt, tot ce putea merge indiferent cum a mers rau. Iar in a doua, a actionat principiul dominoului. Mi-a mai ramas sa sper ca nu este obligatoriu sa fie trei zile, ca in povesti, sau vreo alta cifra magica, mai mare, bineinteles. Si sa astept sa se aseze lucrurile, ca sunt in faza in care nu prea am ce face altceva.
Ca efect secundar, nu prea sunt in apele mele, ceea ce inseamna ca am tendinta sa vad jumatatea goala a paharului peste tot si la oricine. Iar asta e un alt lucru ce poate dauna grav sanatatii mele si a celor din jur. Dar ma abtin, la urma urmei am fost intotdeauna de parere ca nu este bine, nici frumos, nici corect sa ma descarc pe persoane/obiecte nevinovate.
Sa revin asadar la chestii mai normale. Obamania a ajuns la un nou apogeu ( deocamdata), cu ceremonia de investire bla bla bla. Totul e in regula, insa uitandu-ma la stiri sa vad ce si cum, am observat numarul in crestere al materialelor, al imaginilor mai exact, preluate de pe surse precum Youtube si telefoane mobile. Preluarea unor imagini unice surprinse de cineva aflat pe faza este de inteles (e cam greu sa trimiti echipe de reporteri sa filmeze in direct evenimente precum recenta prabusire a avionului din Hudson). Insa numarul in crestere al materialelor de genul asta imi lasa cateodata impresia ca ma uit la o varianta sincronizata a Youtube-ului. E putin ciudat. Ma face sa ma gandesc la posibilitatea realizarii unui site cu stiri locale, cu imagini surprinse cu mobilul in timpul plimbarilor prin oras. De ce nu?

WTF?!

Rusii au dat drumul gazelor, care insa nu vin. Vin in schimb doua summituri pe tema, organizate, sper, in sali incalzite.
Toata lumea s-a implicat de mai demult in lupta impotriva terorismului. In Fasia Gaza, unde se lupta (si) impotriva terorismului, toata lumea vrea pace, armistitii si tratate.
Invatatura a inceput sa dauneze grav. Dupa eleva olimpica, care a ales sa intre in industria filmelor porno, o alta eleva premianta se sinucide, fara niciun motiv descoperit pana acum.
Pensionarii care lucrau de obicei part time si cei cu doua slujbe au cam imbulinat-o. Bineinteles, un personaj precum Florea Geica, cu pensie si salariu cumuland jdemii de euro nu poate fi comparat cu un tip cu o pensie mizerabila, care lucreaza pentru niste bani in plus ca sa poata trai oarecum decent. Eu unul sunt sigur ca daca as fi ajuns la vremea pensiei, iar pensia ar fi fost ok, nu m-as mai fi chinuit sa lucrez in continuare. Dupa cum nici acum nu-mi place sa vin de la slujba destul de obosit si, in loc sa-mi trag sufletul, sa ma apuc de al doilea job. Ca nu din placere fac asta, si nici workaholic n-as spune ca sunt.
Lumea se mira, si nu inteleg de ce, cum de promisiunile electorale nu pot fi aplicate, din cauza bugetului deficitar. Ar fi usor si sa cer o marire salariala de 50%, si sa promit, de pe cealalta parte a baricadei, ca voi acorda aceasta marire. Anyway...
Completez asadar cercul, si intreb: WTF?!

Semafoarele inteligente, mama lor de destepte ce sunt ele.

Am ajuns ieri sa ma confrunt cu noile semafoare inteligente, aflate in stadiu beta daca nu ma insel, de la giratoriul Decebal. OK, hai sa vad "ce stie sa faca". Rosu pentru pietoni, stau. Rosu pentru masini, rosu pentru pietoni. Stau. Unii colegi pedestri, vazand ca e loc, traverseaza oarecum derutati, uitandu-se cand la semaforul rosu, cand la masinile care nu se stia cand vor primi verde. Semafor masini, verde. Evident, stau. Semafor masini, rosu. Semafor pietoni, verde. Incep traversarea. Dupa cam patru secunde si tot atatia metri parcursi, semafor pietoni rosu. Eram la jumatea soselei. Am ajuns dincolo, odata cu masinile care incepusera sa vina din dreapta. De curiozitate, am apasat si pe butonul semaforului. Fara rezultate evidente. Mai trec pe acolo peste vreo saptamana, sa vad ce si cum.
Intamplare 2: bar, cafeaua de dimineata. Ups! Control OPC. Se verifica etichete, termene etc, apoi cei doi inspectori se retrag impreuna cu patronul in birou. Patronul revine dupa un minut cu o comanda de o cafea si un suc. Partea interesanta: paharul destinat sucului a fost atent selectionat, doar la a treia incercare fiind gasit unul potrivit pentru nobila misiune. Acesta a fost atent verificat de barman, care l-a mai sters odata asa, de control, apoi l-a plasat ospatarei care s-a uitat critic si l-a aprobat, apoi l-a dat patronului, care si-a dat si el OK-ul. Pai, mai avea rost agitatia, din moment ce controlul se incheiase (cred)?

Nimic nou despre un subiect vechi

Imi plac filmele subtitrate din doua motive: deoarece vreau sa aud vocile originale ale actorilor sau ale personajelor din filmele de animatie, ale caror voci sunt alese pe baza anumitor criterii, si pentru ca au fost ocazii, nu melte, e adevarat, dar au fost, cand ma uitam la vreun film cu sonorul dat foarte incet. Sincronul, mai ales la noi, se pare ca este facut nu de actorul care s-ar potrivi personajului, ci de actori mai mult sau mai putin celebri care incearca sa faca si asta, probabil ca da bine in CV, nu stiu. Sau din motive financiare, poate. Oricum, nu asta ma intereseaza, ci rezultatul, care pana acum nu a fost satisfacator.
Revenind la subtitrare, si fiind un sustinator al acestei metode, poate se explica de ce sunt asa de pornit uneori pe tema calitatii acesteia. Volumul mare de munca si deadline-urile nu justifica o subtitrare proasta. Insa, din pacate, economia de piata functioneaza si aici, e mai rentabil sa suprasoliciti cativa oameni (cu cateva salarii) decat sa mai faci angajari (alte salarii, no way!). Rezultatele se vad, destul de frecvent.
Las' ca mergem inainte si asa. La urma urmei, poate asta va motiva oamenii sa invete macar engleza, cine stie?

Interesant

E interesant cum sustinem folosirea limbii romane, in timp ce televiziunea ne umple de englezisme cat cuprinde (titluri de emisiuni, gen Happy Hour, promo-uri precum cel de la Prima, we love to entertain you, si asa mai departe). E interesant de ce radem apoi de cei care, incercand sa tina pasul, vorbesc o engleza hai sa spunem ciudata sau scriu sidiu in loc de CD, eirbeg in loc de airbag etc.
E interesanta si discreditarea manelelor care iata, au ajuns de pe posturile de profil pe cele nationale, ma refer la ultimul eveniment, si anume revelionul televizat. Care, in paranteza fie spus, a fost penibil cu accente de jenant, cu exceptia catorva momente, putine si scurte.
E interesant cum avem tendinta de a spune una si a face alta. Dar de spus e usor, nu-i asa? Exemplele date sunt oarecum nevinovate, fara a ne afecta exagerat, insa cand acest principiu ajunge sa fie folosit si in domenii cu impact mult mai direct (as zice politica, dar povestea e veche aici...), situatia se schimba. Mda, si ce daca?