Mda, nu e chiar ce voiam

Am evitat aglomeratia si cozile de la magazine si banci. Am reusit sa fac totusi cumparaturile necesare, atat pentru Craciun, cat si pentru Revelion. M-am distrat pe seama celor care au mers sa plateasca facturi mai mult din superstitie, sa nu-i prinda noul an cu datorii. Netinand cont de faptul ca nu sunt superstitios, anul trecut nu aveam datorii, iar anul asta am reusit sa le fac. Ma rog, nu doar din vina mea. Asadar, pot spune din proprie experienta ca "it ain't work". Dar asta e alta poveste, am deviat de la ce voiam sa spun.
Revin. Cu toate ca am reusit, deci, sa inchei onorabil socotelile, nu am reusit sa fac in asa fel incat sa merg naibii undeva la Revelion. Care se anunta a fi o noapte petrecuta acasa. Ideea in sine nu ma deranjeaza foarte tare, la o adica nu e primul de acest gen. Dar e naspa perioada de dupa, cand iti vin prietenii inapoi, rupti de oboseala, dar tot un zambet, si incep sa iti povesteasca doua ore ce si cum a fost, dupa care vine inevitabilul "dar tu?", urmat de secul "eu, acasa...". Asta este. Prima dorinta pentru noul an este, in concluzie, sa nu fac urmatorul revelion acasa. Rezonabil, zic eu.
Si, deoarece maine nu stiu daca voi avea chef sau timp de scris, si nici voi, La multi ani, si un an nou mai bun decat cel care se incheie, in toate privintele daca se poate.

Aproape gata

La anul asta ma refer. Normal, pentru anul urmator vreau chestii si realizari, nimic deosebit, doar ca asa se face, dupa bilantul anului asta faci un plan, mai exact o lista, pentru anul urmator, la sfarsitul caruia faci din nou bilantul etc. Si, ca sa nu (mai) fiu dezamagit, exact asta vreau la anul: chestii si realizari. De care o fi ele, nu conteaza, nimic concret. Sa am realizari suna benefic, nu?
In alta ordine de idei, in privinta asa-zisului meu hobby, de colectionar de perle/critic al subtitrarilor si traducerilor, luna asta premiul I revine celor de la JB, cu urmatoarea traducere a filmului Saw V: Puzzle mortal IV.
Pe locul doi, promo-ul serialului ReGenesis de pe AXN, unde personajul spune si scrie(!!!) "toxins", iar traducatorul scrie "eoxine". Culmea e ca exista eoxine, dar nu cred ca despre ele era vorba. De fapt sunt sigur.
Locul III, pentru subtitrarea de la decernarea premiului API de pe HBO, care a continut mai multe greseli, dintre care m-a deranjat cel mai mult momentul in care s-a multumit sponsorilor, companiei HP, Hewlett-Package (???).
Si in incheiere, ca sa fie "salata" completa, vreau zapada!

Minune!

In ciuda aparentelor si a conjuncturilor negative, Mosu' m-a surprins si nu numai ca a trecut pe la mine, dar mi-a si adus chestii pe gustul meu! Sper sa-si faca un obicei din asta!
In rest, usuall stuff, dar voi scrie maine despre ele. Am dreptul la o zi de pauza, corect?
Craciun fericit!

Am supravietuit

Dupa cum va spuneam, am fost aseara afara, mai mult obligat decat de bunavoie si nesilit de nimeni. Am avut norocul sa nu trebuiasca sa ingros randurile de la case ale celor ce luau cadouri in penultimul moment (se mai poate si azi:)). M-am autopremiat de Mos Craciun. Apropos, in librarie nu era inghesuiala, nici cozi la casa. Norocul meu.
In rest, totul a decurs normal. Ceva simpatic: la un moment dat, dintr-un magazin a iesit o fata de vreo 20 de ani, care fugea in timp ce incerca sa-si ia paltonul cu o mana, cu cealalta tinandu-si mobilul la ureche. Imaginea era oarecum comica, insa fraza pe care a spus-o, fara a sti contextul discutiei, m-a distrat. "Stai, ca vin acuma si te iubesc!". OK...
Si da, e adevarat ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii. Probabil ca e la fel si in cazul frigului, altfel nu-mi explic gramada de decolteuri vazute aseara, cand erau cam zero grade si batea un vant taios de iarna. Tipele in cauza aveau paltoane sau geci de iarna, dar le purtau descheiate. Cum era vorba aia cu femeile (babele?) care sufera pentru frumusete?
Merg sa-mi pun cadoul sub bradut, sa fiu surprins maine dimineata. De fapt la ora 24.00, ca sigur nu voi dormi.

Intamplari

Trecere de pietoni semaforizata, la un sens giratoriu aglomerat. Verde. Ma angajez in traversare. Masina din stanga mea, in loc sa opreasca, accelereaza, cu toate ca avea rosu, si trece milimetric pe langa mine. Vreau sa-l salut cu my middle finger, dar nu am timp, ca idiotul se baga in masina din fata, care intrase regulamentar in giratoriu. Sarbatori fericite si lui.
Iau JB-ul de azi, sa caut un anunt. Daca tot iau ziarul, incep sa-l citesc. Renunt dupa ce vad un articol gen "stirile de la 17", cu ceva accident, plasat langa...exact acelasi articol, pana la ultima virgula, insa scris cu alt font. Si dupa un alt articol, despre un concert de jazz, articol al carui subtitlu era, citez din memorie, "oradenii sunt mari amatori ai acestui gen de muzica", dupa care urmeaza prima propozitie a articolului, "numarul spectatorilor prezenti la eveniment a fost destul de mic". Halucinant, nu-i asa?
Pornesc TV-ul, nimeresc despre ceva documentar despre revolutie, subtitrat. Subtitrarea nu avea diacritice, in schimb avea cuvinte de genul "innapoiat". Renunt.
Ma asez in fata PC-ului, incep sa ma uit aiurea pe diverse bloguri. Comentarii care incep cu iritantul "deci" ma fac sa realizez ca, alaturi de "se merita" si "decat", expresiile folosite incorect in limba vorbita au inceput sa invadeze si limba scrisa, care oricum e vai de ea saraca. In schimb exista o gama variata de idei care pot fi exprimate folosind abundent emoticonuri. Intre care mai prinzi cate un "a-ti vazut", "m-iam luat", "cunostiinte" etc.
Imi (mai ) aprind o tigara si incep sa scriu articolul asta. Trebuie sa ies iar in oras. Dar sunt pregatit psihic pentru noile provocari. Va tin la curent.

19 ani

Am fost intrebat cum de nu am scris nimic despre Revolutie. Pai nu prea am ce. Toata lumea scrie in perioada asta cate ceva, de stiut exact ce s-a intamplat atunci nu se stie nici acum...
Eram intr-un orasel in care s-a iesit pe strada, dar nu au fost evenimente de prima pagina. Ce imi aduc aminte clar este sentimentul acela de uimire, de "mai, chiar se intampla asa ceva?", si apoi euforia primelor zile. Aveam impresia ca amploarea evenimentului ii depasea cu mult pe majoritatea, care s-au trezit brusc cu o problema: avem libertate, ce facem cu ea?
Si apoi a urmat anul '90, anul tuturor posibilitatilor. Restul e istorie.
Si, indiferent ce a fost atunci, nu a fost degeaba. Ca directia in care am luat-o a fost sau nu cea mai buna, ca am fi putut face altceva sau in alt fel...sa comenteze cei mai indreptatiti sau mai calificati decat mine.

SARBATORI FERICITE!

Mai exact, un Craciun frumos, cu multe cadouri, materiale si/sau spirituale, cu sau fara zapada, nu conteaza. Sa faceti in asa fel incat sa simtiti ca este Craciun!
Si scuzati graba, acum am simtit ca e momentul potrivit.

No title

Am avut o discutie de vreo trei ore in urma careia am ajuns la urmatoarele concluzii: in privinta problemei carte versus ecranizare, cartea castiga. Un film, cat de bine facut, nu va atinge complexitatea cartii originale. La fel si in cazul carte vs. internet, deoarece internetul iti ofera informatii, insa enorm de multe. Acestea trebuie selectate, si trebuie sa te pricepi la asta, deoarece din cantitatea mare de informatii, exista posibilitatea ca un procent mare sa nu iti fie de ajutor sau sa nu fie ce cauti de fapt.
Si am mai cazut de acord ca este nasol ca cei ce fac subtitrarile sa traduca, de exemplu, 100 yards cu 100 metri. Cateodata marimea chiar conteaza:) Daca nu vor sau nu pot sa faca transformarea, sa lase cifra originala.
Cam atat deocamdata.

Am fost corupt.

De un prieten, sa mergem la un hipermarket, asa, sa cascam ochii la nebunia de dinainte de sarbatori. Ce sa zic, cautarea unui loc de parcare a durat mai mult decat drumul propriu-zis, iar inauntru am stat vreo juma' de ora, apoi ne-am plictisit de coate neatente si calcari pe degete (aici am fost in avantaj, bocancii mei militari si-au facut datoria:))) si am mers sa bem o cafea fierbinte altundeva. De cumparat nu am cumparat nimic, ca am vazut cozile de la case si am renuntat.
In rest, totul decurge monoton. Inca nu sunt cuprins de atmosfera sarbatorilor. Nici nu stiu daca voi fi. E bine si asa.
Hai ca revin, ma duc sa mananc ceva.

Back in business

Gata, a trecut si momentul asta. Aaa, pai stiu ca o sa mai fie altele, dar ce conteaza? Pana atunci, let's party!
Parte din "tratament" a fost si vizionarea unei comedii, n-are importanta titlul. Ca de ras am ras mai mult de subtitrare decat de filmul in sine. Cel mai misto a fost cand personajul striga "Oh, mercy!", si subtitrarea cum zicea? Uite-asa: "Mersi!" Asadar, distractie la maxim, ce sa mai...
De plouat tot ploua, dar am reusit sa ma setez pe programul "activitati indoor" si nu ma mai deranjeaza. Mai fac un pic de ordine, dau muzica ceva mai tare, a inceput perioada de telefoane/mailuri de la prietenii/cunostintele cu care comunic doar de sarbatori ("aaa, salut, ce faci, cum esti? Nu ne-am vazut/am vorbit de...oho, sase luni!", genul asta de discutii), discutiile cu ceilalti prieteni, mai "zilnici" sa zic asa, incep sa graviteze in jurul intrebarii "ce facem de revelion?" (sa vedeti aici propuneri fanteziste!) si asa mai departe.
Concluzia? Totul e in regula. Deocamdata.
Si, pentru a demonstra asta, trebuie sa ma si leg de ceva, ca asa sunt eu, caut noduri in papura.
Am mai spus de cateva ori ca imi place CSI-ul. Si, dupa un milion de episoade vazute, ma uit la stirile noastre, unde un reporter frenetic transmitea un material de la un bar/club unde se trasesera focuri de arma (ceva pistol cu gaz). Reporterul tinea in mana doua cartuse si spunea despre ele ca sunt doua dintre cele cateva gloante trase in incident. Unu la mana, din cate ma pricep eu, cartusele alea nu erau folosite. Si doi, daca intr-adevar ar fi fost asa, nu ar fi trebuit sa fie "evidence?" Adica le-ar fi luat criminalistii, ar fi prelevat amprente si chestii dintr-astea. Dar nu sunt nici criminalist, nici reporter, sa ma bag in treaba lor. Nu stiu ce imi vine sa tot comentez atata! Mai bine merg sa sterg praful.

Deprimant

Mai e o saptamana pana la Craciun si, normal, ploua. Mocaneste, bacovian, cum vreti sa-i spuneti. Prostesc incet pe vremea asta, ca nu am bani de numarat, iar copii inca nu-mi trebuie.
Imi umplu timpul liber cum pot, dar nu ma simt satisfacut. Am discutii tampite cu prietenii (apropos de asta, acum unii ma injura ca de ce nu am votat, iar altii, pe care i-am mintit si am spus ca am fost, ma injura ca de ce am fost... Poveste lunga si stupida, senseless anyway). Citesc, dar nu-mi pica bine. Ma mai uit aiurea la TV si ma enervez din tampeniile vazute si auzite acolo.
Dau vina pe timpul de afara, dar cred ca mai sunt si alti factori implicati. Nu conteaza, maine imi revin.

Tematica

Am scos de la naftalina micul brad artificial pe care-l folosesc din ratiuni ecologice, financiare si de spatiu (adica lipsa lui). Am gasit si accesoriile, beculete, globuri & beteala, si mi-am adus aminte de Craciunurile de mai demult, din copilarie, la care multe dintre globuri au fost martore. Mai putin cele sparte accidental. Si, brusc, m-a (re)strafulgerat o intrebare: de ce sunt oameni care cumpara in fiecare an globuri si beteala? Adica nu sunt ca mine si ca altii pe care ii stiu, care inlocuiesc doar "pierderile"? Insa am aflat si raspunsul, care, sincer, nu mi-ar fi trecut prin cap. Pai cumpara anual globurile care sunt trendy! Exista un brad-fashion, care se schimba de la an la an. De exemplu, anul asta se poarta globuri albe in combinatie cu violet, argintiu sau roz.
Asta a fost momentul in care am admis ca sunt conservator in unele privinte. Deoarece, daca s-a ajuns aici, nu mai este mult pana cand Mos Craciun va fi obligat de tendintele modei sa-si schimbe traditionalele haine rosu/alb.
Urmand aceeasi linie de gandire in perspectiva, va dati seama ca "ouale rosii de Paste" va deveni doar o expresie perimata, iar traditionalul snur de martisor, in aceeasi nefericita combinatie de alb si rosu, este condamnat din start.
Prefer sa raman la bradul meu demodat cu globurile sale out-of-trend si sa astept cu nerabdare cum prietenii mei cu tendinte metrosexuale se vor uita chioras la el si-mi vor spune compatimitor/ironic "mai, e frumos bradul tau..."

Iar gramatica

...si zice Stolojan raspicat ca nu mai are nimic de adaugat in plus. Si repeta propozitia. Si ma gandesc ca tot eu sunt de vina ca nu sunt economist, ca poate mecanismele alea financiare si calculele complicate iti permit sa adaugi ceva si in minus, nu doar in plus.

Despre hobby-uri

Da, fiecare are macar cate unul, indiferent daca acesta este shoppingul sau descifrarea tainelor mecanicii cuantice, sau colectionarea a te miri ce. Exista hobby-uri costisitoare si hobby-uri aproape gratuite. Apoi, sunt cele care necesita vreun spatiu sau vreun echipament special, cele accesibile oricui si oriunde etc. Clasificarea lor este, dupa cum vedeti, mai dificila decat pare la prima vedere.
Clasa noastra politica, asta noua, are ca hobby luarea la misto a analistilor politici. Ca ceea ce se intampla post-alegeri nu cred ca a fost prevazut de niciunul. Mi-i inchipui pe noii nostri alesi stand la o cafea si o tigara, chicotind si vorbind intre ei, ca niste elevi in ultima banca, pregatind vreo noua "minunatie": "Hai, mai, sa facem asta, pariu ca nu se asteapta nimeni!"
Mie imi place sa citesc si sa desenez. Prima activitate a devenit tot mai costisitoare (nu iau in calcul bibliotecile, nici ebookurile), si e cronofaga, dar reusesc sa ma mentin. A doua e o modalitate de relaxare, echivalentul mazgalelilor facute in scoala pe ultimele pagini ale caietului, poate la un nivel ceva mai ridicat.
Dar voi, ce faceti cand nu faceti nimic?

PS

A aparut brosura intitulata "Esti cool si daca vorbesti corect". In primul rand, ma bucur, deoarece inseamna ca sunt cool. Si asta e ceva in zilele noastre, nu? In al doilea rand, ma abtin sa comentez acum, astept sa treaca putin timpul, sa vedem impactul si reactiile.

De tinut cont de viitor 2

Sunt de acord ca sistemul de invatamant este la pamant. Si pentru cei din banci, si pentru cei de la catedra. Insa impactul negativ mai mare il resimt copiii, "viitorul tarii", nu? Programa este prea incarcata, insa se iau masuri. Nu se mai dau teme pentru vacanta, nu se mai dau teze vineri si luni, daca bine tin minte, etc. Pe vremurile cand erau ore de la 7 la 15 si cand se mergea la scoala si sambata nu spunea nimeni nimic... Copiii sunt copii, si daca ar merge la scoala trei zile pe saptamana, doua ore zilnic, tot s-ar gasi cativa sa se planga ca e cam mult.
Iar despre inteligenta fiecaruia, acum exista posibilitatea ca fiecare sa invete printre cei de nivel apropiat, sunt clase pentru supradotati, pentru cei mai lenti in gandire etc. "Pe vremea mea" (am ajuns sa folosesc expresia asta...oh my god!) toti erau bagati in aceeasi oala, iar diferentierea se facea pe baza notelor. Bineinteles ca era problema aia cu interzicerea depasirii unui anumit numar de corigenti, insa cei slabi erau trecuti cu media 5, iar media asta insemna ceva pe atunci. Nimeni nu il vedea pe respectivul dand mai tarziu admitere la facultate, de exemplu. Pe cand acum...
Si, probabil exagerand putin, dar numai putin, vorbin din punct de vedere psihologic, daca la 14 ani, cand primesti buletin si esti considerat capabil sa iei anumite decizii de unul singur, nu poti interpreta un text la prima vedere (text de dificultate medie, nicidecum vreun fragment filosofic plin de cuvinte "din DEX"), e putin probabil sa ajungi sa o mai faci vreodata, fara un eventual efort considerabil si fara vointa proprie. Chestie de etape de dezvoltare, e ca si cu vorbitul, daca nu inveti sa vorbesti cand trebuie, devine tot mai greu pe masura trecerii timpului.
In plus, ajungi la liceu, unde se presupune ca ai un bagaj minim de cunostinte din generala (pe care nu il ai), apoi, deoarece sistemul permite, ajungi la facultate, unde se presupune ca ai bagajul minim de cunostinte din liceu (pe care nu il ai), apoi ajungi in societate absolvent de facultate, cu oameni care au cerinte pe care nu le poti indeplini...etc. Si uite asa treci prin toate etapele invatamantului si ajungi sa nu stii nimic si sa dai vina exclusiv pe sistem, cand o parte din vina iti apartine clar tie.
Evident, cine vrea sa invete o poate face pe propria-i piele, insa numarul acestora este mic, si nu stiu daca nu cumva si in scadere. Deoarece exista riscul de a ajunge toba de carte, hranit spiritual, dar muritor de foame. Poate sunt pesimist, si, dupa cum spuneam, poate exagerez. Insa, obiectiv de data asta, lucrurile nu sunt ok.

Decenta masurata in bancnote

Salariu decent, pensie decenta, alocatie decenta, bani decenti. Ce naiba mai este si tampenia asta total subiectiva? "Cam la ce salariu v-ati gandit?" "Pai, unul decent...". OK, pentru mine decent inseamna sa nu renunt la cele trei cine saptamanale la restaurant, la caviarul de duminica, de obicei comandat prin vreo locatie dintr-o statiune de vacanta din tara sau de pe-aproape, sa imi pot plati fara probleme ratele la al doilea BMW si la apartamentul nou, si sa pot pune si ceva deoparte, pentru vremuri grele, ca uite, ne-a lovit criza si cine stie ce urmeaza. Plus ca vreau anul viitor si un copil, si astia sunt mari consumatori financiari.
Ma angajati?
Aaa, nu imi dati decat 1000 RON? Fara bonuri de masa ? Hai ca-s buni si astia pe moment....

De tinut cont pe viitor

53,5% dintre elevii de clasa a VIII-a sunt semianalfabeti, mai exact stiu citi, dar nu inteleg informatia citita. Peste cativa ani, daca voi continua cu blogul, va trebui sa scriu folosind doar propozitii simple si bogat ilustrate. Cu poze. Multe.
Pe de alta parte, nu cred ca sunt pe targetul respectiv, dar o masura de siguranta nu ar strica, nu?

Altele decat politici

A mai aparut o reclama proasta, as spune, cu Piersic al senior. L-am vazut acum vreo luna intr-o piesa si a jucat asa cum trebuie, nimic de reprosat, ba dimpotriva. De ce considera ca trebuie sa faca endorsement pentru tot felul de produse, numai el stie.
Am fost pe la banca sa imi platesc si eu o rata (ce, credeati ca nu am credit? trebuie sa fiu si eu in rand cu lumea, nu?). De data asta, mergand dupa ce bausem cafea, am observat lipit pe intrare un "actibild" cu un simbol care imi atragea atentia ca nu am voie sa intru inarmat in banca. Damn, si nu l-am vazut decat acum:))). Pai eu, fara AK-ul din dotare, ma simt dezbracat! (mai, glumesc, nu intrati la idei!!!). Si, dezvoltand putin ideea intr-o directie mai laterala, la banca unde merg eu este un nene security pensionar, sau in prag de pensionare, aratand corespunzator pentru varsta lui - chelie, burtica, tremur usor al membrelor superioare - si pe care il vad facand orice, mai putin oprind un potential infractor. Ori o fi vreun maestru din ala din filmele Hong Kong din anii '70, care a ajuns la nivelul in care nu se mai antreneaza decat pe plan spiritual? Si sarind, ca de obicei, la o alta idee, ajungem la politie si jandarmerie. Nu comentez nici activitatea, nici aspectul fizic. Ca in toate domeniile, sunt oameni care isi fac treaba bine si sunt care nu prea reusesc. Ideea este ca macar uniforma sa inspire respect si sa fie purtata cu prestanta. Pentru ca, asa cum un medic care ar purta un halat murdar nu mi-ar inspira prea multa incredere, nu am incredere nici intr-un politist sau jandarm care isi poarta chipiul/cascheta dat/a cu nonsalanta pe ceafa, sau intr-o parte, in stil ciobanesc sau basca de maistru de uzina. Mai lipseste sa-l vad pe vreunul ca-si intoarce cozorocul la spate, ca asa se poarta acum. Macar sa salveze aparentele, la naiba. Plus ca, din cate imi aduc aminte, in armata (aham, sunt un fraier cu stagiul militar satisfacut) aveam niste reguli foarte stricte in privinta tinutei, inclusiv in privinta beretei, care trebuia purtata la unghiul si ditantele specificate in regulament. Dar asta a fost cam demult.
Hai ca mi-am facut norma, vorbim mai tarziu.

Sinceritate

Sunt chestii pe care, oricat de destept ma cred sau sunt cosiderat, nu le inteleg. Sau nu in totalitate. Sau nu vreau sa le inteleg. Sau nu pot fi intelese de noi astia, muritorii de rand. Ultimul exemplu pe tema este chestia asta post-electorala. Sa fie clar, nu ma pricep la politica mai mult decat as spune ca e necesar, am notiunile de baza si mai comentez si eu din cand in cand, sa mai dau vina si pe altii, nu doar pe mine:). Trecand peste asta, nu inteleg cum s-a ajuns, de la mesajele, unele de-a dreptul disperate, din 30 noiembrie, care indemnau populatia sa mearga sa voteze deoarece se preconiza o victorie a PSD-ului care trebuia evitata neaparat, la situatia in care PSD negociaza cu PDL, eternul inamic, si fac imparteala ministerelor si a functiilor. Pai atunci probabil ca aveam dreptate cand spuneam de ce nu merg oamenii la vot. Ca nu are sens, oricum nu se rezolva nimic. Ma uitam aseara la propunerile pentru ministere si erau multe nume care trecusera deja prin functiile respective. Ma gandesc ca au plecat, de bunavoie sau siliti de cineva, din anumite motive. De ce sa repui in functie un fost ministru pe care anterior l-ai indepartat deoarece nu isi facea treaba? Hai sa ii mai dam o sansa? Poate a mai invatat ceva intre timp? Sau a invatat cum trebuie sa se miste? In plus, la multe nume vehiculate, primele cuvinte care imi veneau in minte prin asociere libera erau afaceri murdare, DNA, bani, terenuri....
Pe langa toate astea, tara resimte criza (unii zic ca nu prea, ma rog, isi permit), grevele si manifestatiile au fost doar amanate, nu s-a renuntat la ele, a mai aparut si revolta generata de taxa auto, datorita unei omisiuni din textul ordonantei, din cauza careia triplarea a intrat in vigoare de ieri, si nu din 15 decembrie, cum se anuntase...
Guvernul isi permite sa dea o ordonanta de urgenta pentru un eveniment (atribuirea de frecvente pentru televiziunea digitala, daca am retinut corect) care va avea loc in 2012 (!!!) - suna ciudat? pentru ca este!
Si isi permite sa anunte o gaura bugetara de 800 milioane de euro, in acelasi timp cu plata a 1.200.000 euro, reprezentand taxa TVA pentru zaharul trimis gratis de UE. Da, acelasi zahar care a fost distribuit in unele locuri ca cadou preelectoral din partea unor partide.
Si amana cu un an cresterea pensiilor, pe exact acelasi principiu pe care il tin minte de acum cativa ani, cand mama, in pensie fiind, imi spunea cu un zambet ca iar i s-a marit pensia, dar numai pe hartie, ca nu sunt bani.
Si, pe langa autostrazi suspendate, a trecut si la casele suspendate, ca nu stiu cum altfel poti numi o casa care a fost retrocedata, insa fara terenul pe care este construita.
Si lista continua... Hai ca mai stiti si voi din astea.
Ce sa mai zic? Sarbatori fericite, ca umor, chiar daca e negru, vad ca are toata lumea.

Cu mintea in cu totul alte parti

Pai da, ca in perioada asta lupta dintre lumea reala si cea virtuala a fost castigata detasat de prima. Si nu vreau sa va pictisesc cu probleme din astea banale, dar care trebuie rezolvate. Nu sunt in stare sa scriu nici macar vreun comentariu, cu toate ca am incercat, dar m-am lasat pagubas, ca rezultatul era jalnic si mult sub posibilitati. Asadar astept momente mai prielnice, care sper sa apara repede.
Hmmm...uite cum scriu despre cum nu vreau sa scriu...

Nu

Nu, mosu' nu mi-a adus nimic, ca toata lumea asta intreaba acum. Nu mi-a adus nici macar o nuielusa, asadar va dati seama cat de rau am putut fi...

Functional vs. estetic

Pentru mine, functionalul a primat in marea majoritate a cazurilor in fata aspectului estetic. (Paranteza: se foloseste si expresia "mica minoritate"?). Poate pentru ca sunt de sex M, poate din alte motive. Ideea este ca nu pot intelege de ce o gluga de la o geaca de toamna/iarna ar fi prevazuta longitudinal cu un fermoar splendid care, evident, o imparte in doua jumatati perfecte. O fi pentru zilele in care precipitatiile nu cad vertical, ci din lateral? Sau pentru un flux crescut de adrenalina cand te plimbi in spatii deschise in timpul unei furtuni cu descarcari electrice? Nu stiu, damn it...
Din categoria ciudatenii as mai mentiona un club de noapte denumit Cleopatra caruia ii troneaza in fata usii, de o parte si de alta, cate o frumoasa statuie care il reprezinta pe Buddha.
Sau, ca tot e luna cadourilor, o papusa "battery operated", care sta pe burta, cu fata sprijinita in palme si balanganind din picioare in timp ce reda obsedant cuvantul "daddy"(?!). Astept cu nerabdare varianta upgradata care sa spuna "who's your daddy":)))

Definitie

Din DEX citire: biblioteca - 1. dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti.
Acum uitati-va in pliante si spoturi publicitare, unde sub denumirea de biblioteca apar niste rafturi, intr-adevar, pe care stau o vaza, trei lumanari, o rama pentru poze si, daca spatiul permite, un televizor. Si mai rau, uitati-va in casele celor care au urmat exact instructiunile din pliant ("imagine cu titlu de prezentare":))) si au biblioteci pe tot peretele, decorate cum va spuneam.
Pe de alta parte, se cumpara ziare care au incluse saptamanal si cate o carte. Se cumpara masiv, editiile respective se epuizeaza rapid. Foarte bine, daca respectivele carti vor fi si citite, nu asezate frumos in biblioteca (in sfarsit!) ca un alt element decorativ. Coperti frumoase, una langa alta...estetica adevarata, ce mai.

De neevitat: 1 Decembrie si votul

V-ati pus vreodata intrebarea cum ar arata ziua nationala fara omorul si cozile pentru mici, fasole, sarmale, vin, bere, tuica si alte oportunitati gratuite? Nici macar nu sunt impotriva acestor tratatii, putem simplifica spunand ca, de ziua ei, tara face cinste. E vorba de disperarea oamenilor de a prinde si ei ceva, orice, oricat, dar gratis. Chiar daca, judecand dupa hainele unora, nu sunt muritori de foame. O fi ceva genetic, traditional, o chestie culturala specifica romanilor, nu stiu. Dar asa se strica toata imaginea unei sarbatori nationale.
Trecem la votare. Obiectiv, dupa cum am vazut, intelectualii stau si comenteaza, in timp ce taranii si clasa muncitoare merg si voteaza. Apoi, intelectualii comenteaza si mai aprig, din cauza rezultatelor. Poate ca daca intelectualii ar merge si ei la vot, rezultatul ar fi altul, mai aproape de cel dorit, nu?
Subiectiv, nu am mers la vot deoarece, in ciuda uninominalului, nu am avut de ales decat intre nume cunoscute, dar asociate cu diverse "afaceri", si nume de care nu mai auzisem pana acum. Si nu mai vreau sa aleg raul cel mai mic. Ca la noi, asa merge. Cineva spunea ca raul cel mai mic e cel mai mare bine posibil. Se poate, dar nu sunt multumit. In final a reiesit, cum ma asteptam, ca s-a votat exact ca si data trecuta, pe principiul "du-te si voteaza ca sa nu iasa PSD invingator". Proasta motivatie. Cu PSD a fost rau, cu PDL a fost rau, cu oricine ar fi fost rau, nu din cauza initialelor partidelor, ci a oamenilor care le formeaza. La noi, sa intri in politica inseamna sa incepi o noua afacere. Eu nu ma pricep la afaceri, asa ca ii las pe altii sa se ocupe de asta.
Veti spune de votul alb, care inseamna implicit o forma de exprimare a nemultumirii. Si neprezentarea la vot inseamna tot aia, lipsa optiunilor sau neintelegerea acestora.
Subiectul merita dezbatut intr-un spatiu mai generos, poate revin dupa cateva zile. Pe moment este suficient.

Not in the mood

Azi am vrut sa scriu ceva inteligent si profund. Am subiectul, insa nu si dispozitia necesara. Poate ca daca as scrie cu viteza cu care imi circula ideile prin cap ar fi muuult mai usor. Dar nu este asa.
Asadar, "rain check".
Trebuie insa sa vin cu o completare la un post precedent. Apropos de trafic si comentarii pe blogurile vedetelor autohtone, una dintre acestea (dintre vedete, adica) si-a tras blog. Unul dintre primele posturi de pe blog a fost ceva de genul "aceasta postare este un test, voi scrie in curand". Postarea a avut, la ora la care m-am uitat, nouazecisiceva de commenturi. Ce naiba, postarea are un sens mai profund care mie imi scapa sau exista si numerosi bagatori in seama? Inteleg commenturi de bun-venit in blogosfera, nu si commenturi care fac ca blogul sa semene cu o noua forma de mess, din categoria "Salut, ce faci", sau "bine, revin cand cand scrii ceva" - chestie oarecum logica, nu? Prefer sa stiu ca sunt citit si sa am 0 comentarii decat sa am zeci de comentarii total inutile. Da, am mai spus-o, e doar o reafirmare a pozitiei. Daca aceste comentarii duc insa la o dezvoltare a ideii, atunci da, totul este bine. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca relatia post/comment sa determine un dialog in primul rand, un schimb de opinii, abia apoi - si nu in mod necesar - socializarea la alt nivel. Pentru "salut, ma cheama x, tu cati ani ai" exista multe alte variante.

Din oras

In timp ce o colega intr-ale blogului face gesturi frumoase, eu asist, din pacate de la o distanta mult prea mare pentru a putea face ceva, cum in plin centrul orasului, pe la ora 15, unei fete ii este smulsa poseta de pe umar, iar individul fuge printre oamenii care nu au timp sa reactioneze. Trist.
V-am mai spus ca urasc birocratia, cu motive argumentate. Ei bine, astazi am treaba la taxe si impozite, la Primarie. Intru in camera respectiva, unde erau patru birouri, unul neocupat (cat am stat acolo, a venit si posesoarea, cu o punga plina cu clementine si cu barfe proaspete de prin oras), la celelalte fiind doua doamne, respectiv un domn. Domnul fiind ocupat cu altcineva, iar eu avand nevoie doar de o informatie, apelez la prima doamna, care avea calitatea de consilier (ce sau pe cine consiliaza, nu stiu). Dupa ce salut, doamna ridica ochii de pe hartiile care le invartea, se uita bovin la mine, nu spune nimic si trece iar la hartii. Ok, nu ma saluta, asta e. "As avea si eu o intrebare, daca nu va suparati", insist ca fraieru'. Imi arunca din nou o privire, de data asta agasata, gen "nu vezi ca am de lucru?", insa nu zice nimic nici acum. O fi fost muta? Sau doar nesimtita si prost crescuta? Habar n-am...
Apelez asadar la a doua doamna, care macar reuseste sa imi arunce printre dinti un "vorbiti cu sefu' ". La care am si ajuns, si care a fost ok, chiar daca in timp ce imi explica si mie ce si cum, vorbea la mobil si cu un nene care statea cu capul bagat prin usa intredeschisa si il intreba una-alta. Asta da atentie distributiva!
Ce sa zic acum? Mariti-le si functionarilor astia salariile, ca merita, saracii... Pentru doritori, detin si numele personajelor, dar ar fi degeaba sa le scriu.
Si la final una simpatica. In locul vechiului showroom Toyota s-a deschis un magazin chinezesc, cunoasteti, din ala in care gasesti orice meid in ciaina la preturi imbatabile. Asta nu e o problema, ce m-a distrat este ca noii proprietari au uitat sa indeparteze firma de deasupra vitrinelor magazinului, pe care scrie maaaare de tot, evident, Toyota. Asocierea magazinului cu o firma de renume este ok, insa nu stiu daca reciproca este adevarata. Cu toate ca si Toyota este de origine tot cam de pe-acolo...
Si maine trebuie sa merg prin oras, asadar voi reveni cu noutati.
PS. Sondaj de opinie: imaginile cu intamplarile din ultima suta de metri a campaniei electorale va determina sa va faceti cruce, sa radeti cu lacrimi, sa plangeti sau sa stati acasa in 30?

Spirit civic si altele

De curand au aparut pe trotuare niste...rafturi sau cutii metalice, nu stiu cum sa le zic, in care se distribuie zilnic o editie de seara gratuita a unui anume ziar. Bineinteles ca noi, civilizati cum suntem, am inceput sa folosim aceste cutii pe post de cosuri de gunoi, care, la randul lor, sunt ca de obicei ignorate. Probabil ca inca nu am reusit sa le gasim o utilizare alternativa, dar mai astept, ca inventivitate este.
In alta ordine de idei, dupa ce aud un comentator sportiv spunand ca "era sa dea autogol in propria-i poarta", aud un pasaj - dat exemplu negativ -din discursul unui profesor universitar, mai exact o fraza cu trei greseli gramaticale, dintre care una era, of course, un dezacord intre subiect si predicat. No more comments.
PS. Am vrut sa dezbat si nebunia cu vaccinarea, dar nu mai am chef, oricum se vorbeste prea mult despre asta, fara niciun rezultat concret.

Nu stiu ce sa zic

Am fost intotdeauna oarecum neutru cand era vorba despre cum copiii din ziua de azi sunt influentati - in special negativ - de TV, muzica si jocurile la care au acces. Exemple ar fi si pro si contra, precum si solutii pentru evitarea eventualelor pericole (cu sau fara ghilimele, nu sunt hotarat). Insa m-am mirat cand am vazut la TV un pusti de vreo cinci ani, care era prezent la zilele Disney, sau cum le-o fi zis, din Bucuresti. Totul OK, Mickey si gasca erau acolo, jucarii, veselie etc. Reporterul il intreaba pe pustiul in cauza "Si ce faci tu aici?", iar raspunsul vine insotit de un zambet de fericire pana la urechi: "Zoc zoculi cu impuscatuli". Mda... in momentul ala era cam greu sa-mi folosesc argumentele utilizate in alte discutii pe tema.
Pe de alta parte, nu inseamna ca va deveni vreun serial killer sau, daca va asculta Tokio Hotel, isi va taia venele, sau, in cazul lui Manson, isi va omori colegii de liceu. Sau va asculta manele, ceea ce nu inseamna ca va avea Dacie tunata si va fi plin (?!) de bani. Etc.
Insa m-am intrebat ce as fi facut daca pustiul ar fi fost al meu. Pai habar nu am, pana nu voi fi in situatie nu are rost sa zic acum vreo chestie care peste cinci ani, sa zicem, mi se va parea aberanta.
Am reusit sa va mai plictisesc un minut...

Experiment

O fraza auzita intamplator la TV mi-a dat ideea sa fac urmatorul experiment: sa numar toate persoanele pe care le cunosc, asta insemnand de la parinti pana la colegii de gradinita pe care ii mai tin minte, inclusiv cunostinte cu care nu mai tin legatura - din cauza distantei, de obicei - decat cu diverse ocazii gen sarbatori, si inclusiv vanzatoarele de la magazinele din apropiere, ma rog, orice persoana cu care cel putin ne salutam reciproc. Whoooaaaa! Ia incercati si voi daca aveti timp si rabdare, rezultatul s-ar putea sa va surprinda!

Una buna, una rea.

Cea buna: Generation Kill, serialul de pe HBO, pentru motive care, daca va uitati, nu are rost sa vi le spun, iar daca nu va uitati, nu are rost sa vi le spun. Faptul ca ati jucat CoD pe hardest nu inseamna ca sunteti soldati.
Cea rea: peretii a dracului de subtiri care imi permit sa aud dimineata la 6 copilul mic al vecinilor cum plange, si la 5 dupamasa pe vecinul de deasupra care isi repara/renoveaza/reconstruieste apartamentul, operatie ce implica diferite power tools care este obligatoriu sa fie zgomotoase. Toate.
Hai sa fie trei, una amuzanta (pentru mine). Asadar, m-au amuzat intotdeauna prietenii si cunostintele care au fost in vacante, excursii si concedii prin diverse locatii mai mult sau mai putin exotice si imi arata cu mandrie poze facute cu mobilu'. E putin paradoxal, ma duc in Thailanda, Franta sau Egipt unde fac mandru poze cu camera de 3 megapixeli a telefonului. Hai, 5 megapixeli. Am cheltuit toate economiile facute intr-un an pentru iesirea asta, dar nu mi-am permis un aparat foto decent. Snobism? Proasta gestionare a veniturilor? Ambele, niciuna? Nu stiu. Oricum, ma amuz in continuare.

Un moment am avut emotii...

Printre altele, urmaresc - cand am timp si nimeresc peste ele - emisiuni despre/cu medici, cazuri, operatii in premiera etc. La o astfel de emisiune la care m-am uitat ieri, azi dimineata mai exact, o pacienta care fusese supusa unei operatii estetice necesare, in urma careia intr-adevar arata mult mai...uman, sa zic asa, s-a intanit cu doctorita care facuse operatia si i-a multumit, atentie, intinzandu-i in acelasi timp un plic! Asta e momentul care m-a facut sa ma intreb WTF? Dar m-am linistit, in plic se afla o felicitare cu un mesaj emotionant de multumire.
Mda, sa lasam totusi problema asta a sistemului nostru medical deoparte, in primul rand ca e complexa, si-n al doilea rand a divortat Raduleasca, e mult mai interesant...

Haina face pe om? No shit!

E pentru a milioana oara cand mi se intampla; ma opresc si eu la o cafea in oras, sa ma incalzesc putin. La masa din spatele meu, trei tipi la vreo 30 de ani max, cu camasa, cravata si sacou, doua sau trei mobile fiecare, ma rog, cica genul business man. Ma scuzati, dar conversatia lor, pe parcursul celor douazeci de minute cat am stat acolo, a fost plina de p**e cat cuprinde. Problema e ca le si auzeam neintentionat, deoarece, normal, discutau si pe un ton mai ridicat decat ar trebui, ca, vorba unui alt proverb, adevarat de data asta, prostul daca nu-i fudul...
Asadar, la naiba cu hainele si accesoriile astea, ca mi-am adus aminte cum in studentie aveam colegi care veneau doar la examene, dar si atunci veneau imbracati "frumos", cica sa faca impresie asistentului sau profesorului. De parca saracul asistent nu ar fi tinut blestemata :))) de prezenta si nu ar fi stiut care e situatia... Anyway, keep in touch.

Moment de pauza, asadar un banc scurt

Doua broaste testoase prind un melc si-ncep sa-l bata. Apoi pleaca, iar melcul, ramas intins pe jos, ca vai de el, cu cochilia sparta, cornitele rupte, ce mai, facut praf, este gasit de patrula de politie. Unul dintre politisti il intreaba: Ne poti spune ce ai patit? Iar melcul raspunde cu greu: Nu stiu, totul s-a intamplat atat de repede...

Publicitatea asta...

Il stiti cu siguranta pe catelul ala din spoturile de la Germanos. Intr-unul din ultimele spoturi, catelul se plange ca stapanul lui sta toata ziua pe net; "filme, jocuri, muzica...sper ca mi-a dat si mie jos ceva", ceva de genul asta. Adica ce sa inteleg, ca stapanul lui descarca ilegal la greu?
Si una simpatica: in cinstea crizei mondiale, a fost lansata o parodie a copertii celebrei reviste The Economist; coperta este complet neagra, iar pe ea scrie mare: OH FUCK! Simplu si la subiect, nu?

Calitati, defecte, vicii. Ce facem cu ele?

Cu totii avem cel putin o calitate si cel putin un defect. De calitati ne folosim, iar defectele incercam sa le ascundem. Asta daca le constientizam. Sau daca nu cadem in extrema cealalta, si le etalam cu "lipsa de complexe". Exemple: baietii "stie" fetele care arata hot, beton sau cum li se mai spune acum, si se imbraca in consecinta. Iata o calitate folosita si utila, mai ales daca nu e singura... De partea cealalta, avem fetele care arata cum arata - burtica, celulita si vergeturile astea... - si la fel, se imbraca in consecinta (ascunderea defectelor) sau nu au complexe si le etaleaza in toata "splendoarea". Mda, complexe... Eu as zice ca e o greseala, si nu neaparat de ordin estetic, ca treci peste asta, ci de ordin psihologic. Din pacate, prima impresie conteaza in peste 90% dintre cazuri, iar in cazul unei astfel de fete, prima impresie este cam dezastruoasa. Plus ca te gandesti ca arata asa deoarece ii e lene sa ia masuri, sau a luat masuri, dar degeaba. Valabil si pentru baietii care isi etaleaza cu mandrie burta de bere, obtinuta in timp si cu mari sacrificii.
Defecte de care nu suntem constienti... Vorbim si scriem cu dezacorduri, cu cratime puse arbitrar, cand stim ca ar trebui ca in cuvantul ala sa existe o liniuta, dar nu stim exact unde, si cu virgule folosite intre subiect si predicat in special. In schimb, exista riscul sa fii catalogat "nerd" sau sa se considere ca te dai destept daca vorbesti corect. Asta e...
Preferintele muzicale sunt iar cu doua taisuri. Rockerii beau si fac scandal, rapperii is cu drogurile si cu femeile usoare, manelistii fac tot ceea ce fac rockerii si rapperii si in plus sunt inculti... Paranteza, m-au distrat intoteauna cei care "recunosteau" ca asculta manele, dar numai dupa ce au baut cate ceva. Nu stiu pe nimeni care sa fi recunoscut ca dupa trei beri asculta Vivaldi. Sau ca sa asculti manele trebuie sa fii ametit? Don't know...
Vicii. "Fumez, dar mama nu stie". "Am ajuns aseara cam ametit, noroc ca nu s-a prins tata". Aham, s-o credeti voi. Plus ca oricum vor afla/te vor prinde, mai repede sau mai tarziu.
Am ales exemplele aiurea, nu am dorit sa ofensez pe nimeni. Asadar, avem calitati, defecte si vicii. Ce facem cu ele?

Stereotipii

Inainte de a incepe, vreau sa va avertizez ca, in ciuda aparentelor, postul nu are tenta politica si nu face discriminari, ci prezinta obiectiv niste fapte.
Stereotipiile sunt periculoase. Sunt generalizari care nu inteleg de ce sunt folosite. Exemple comune la noi: maghiarii vor Transilvania; tiganii fura; moldovenii de peste Prut sunt rusi, iar moldovencele sunt fete cumsecade cu toti baietii (v-ati prins...). Eu cunosc mai multi maghiari care nu vor Transilvania, romanii fura si ei (chiar, in Vest se spune ca romanii fura, si asta ne deranjeaza, la naiba!), moldovenii sunt moldoveni, iar moldovencele darnice exista alaturi de romance, unguroaice, rrome etc.
De unde mi-a venit: discutam cu doi prieteni care venisera dintr-o delegatie de la Chisinau, si care se mirau de cata rusa se vorbeste pe acolo. Si eu am fost la Chisinau. Orasul mi-a placut, si m-am inteles si cu oamenii. Daca se vorbea rusa? Bineinteles, asa cum in Tg. Mures se vorbeste maghiara, de exemplu. Sau sarba vorbita pe malul Dunarii. Si? Trebuie sa tragem concluzii si sa punem etichete? Pentru asta exista politicieni (si) extremisti, eu nu am de gand sa ii ajut. Altfel, ar trebui sa ma mut in varf de munte sau pe o insula pustie.

Care este diferenta?

Se ia urmatorul post (exemplul este citat din memorie, dar isi pastreaza esenta): "Este ora 18, deja este intuneric. Am impresia ca ziua s-a terminat, insa mai am atatea lucruri de facut... Am fost azi la serviciu, a fost ok, m-am distrat cu colegii si nu m-am certat cu seful. Mai trebuie sa ajung la o intalnire unde am fost invitat si pe care nu pot si nu vreau sa o refuz..." Si se continua asa, cu descrierea unei zile care poate fi ziua oricaruia dintre noi, descriere adaptata personajului. Nimic deosebit. Daca postul are 3 vizionari si 0 commenturi, este al meu. Daca are sute de vizionari si minim 45 de commenturi, este al unei vedete (cu ghilimele sau fara, cum vreti voi). Asta este diferenta. Nu sunt vedeta, asadar. O fi bine? O fi rau? Don't know, don't care.

Haz de necaz preelectoral

Banc vechi, insa de acualitate: dupa facerea lumii, Dumnezeu se plimba prin toate tarile si le "mobileaza", alaturi, bineinteles, de Sfantul Petru. Ajungand in Romania, Dumnezeu spune: Asa, sa dam tarii asteia munti, ape, campii, mare, paduri... Sfantul Petru il intrerupe cu sfiala, intreband: Doamne, nu crezi ca e cam mult pentru o singura tara? La care Dumnezeu raspunde: Eeeei, stai sa vezi ce popor ii dau!

Nu ma las...

Am repetat azi pentru a mia oara discutia la care se pare ca eu si doi dintre prietenii mei ajungem inevitabil. Ca de ce ma tot leg de greseli de tipar din ziare si de la TV. Si pentru a mia oara, argumentul meu e acelasi: pentru ca lumea citeste ziare si se uita la filme, nu mai citeste carti si cu atat mai putin nu acorda atentie gramaticii. O gramada de personalitati publice ne demonstreaza zilnic ca poti ajunge sus si daca vorbesti sau scrii mai...aaaaa... hai ca v-ati prins ce vreau sa spun. Asadar, daca si in cele mai citite/vizionate "mass-medii" se scrie incorect, atunci cum puii mei se revolta unii si altii ca oamenii sunt tot mai becalizati ? (cred ca tocmai am inventat un cuvant. Bravo mie!).
Si putin ma intereseaza ca cei vizati sau cei responsabili nu imi citesc blogul, pierderea a a lor, si in al doilea rand, de data asta cu modestie, sunt citit de alti bloggeri, care poate au sau preiau si ei initiativa, si tot asa, reactie in lant sau principiul dominoului, poate schimbam ceva.
Oricum am constatat si cu alte ocazii ca romanii nu se mai pricep doar la fotbal si politica, ci la absolut orice. Exemplu obiectiv: recentul LHC si sfarsitul lumii, cu gauri negre cu tot. Exemplu subiectiv: teoria lui Darwin (recunosc, o slabiciune de-a mea) si discutia cu unul contra, care imi aducea argumente bine intemeiate (mda). M-a cam luat valul atunci, si am intrat in detalii putin, i-am pomenit pe Malthus, pe Wallace si pe Huxley, ca de ei mi-am adus aminte asa la repezeala, si omul meu a ramas initial blocat, dar si-a revenit si mi-a mai servit odata aceleasi argumente, dar in alta ordine...Sa fim seriosi. E foarte simplu, nu e nicio rusine sa nu le stii pe toate, dar e pacat sa nu recunosti asta si, cand ai ocazia si daca ai dorinta, sa taci si sa-i asculti pe cei care stiu. Dar e greu, ca avem si mandrie, si orgoliu, ne mai si supraapreciem un pic, ne mai zice mama ca suntem cei mai frumosi si inteligenti si gata. Fuck all that...
Hai ca ma duc sa fumez. Tigari, vreau sa spun, ca sunteti dintr-aia ce interpreteaza repede.

ATENTIE, POSIBIL AVERTISMENT!!!

Azi dimineata, venind taica-meu, pensionar cu vechime, din plimbarea zilnica de la piata, este oprit de un cetatean care conducea o masina combi - fara alte detalii, ca nu s-a gandit tata sa se uite mai atent:((( - si care, dupa ce l-a intrebat daca este pensionar, i-a spus ca are un cadou din partea doamnei Rozalia Biro. Cadoul, pe care i l-a si aratat in portbagajul masinii, consta dintr-un set de vase inox, un aspirator si inca o cutie cu continut neidentificat, pe care cetateanul, amabil, s-a oferit sa i le duca pana la domiciliu, in schimbul sumei modice de 2000 de RON (20 de milioane de lei vechi). In faza asta tata s-a prins si a renuntat, in ciuda faptului ca cetateanul s-a aratat foarte amarat ca nu-l poate ajuta astfel...
Asadar... atentie la cadourile cu iz electoral, mai ales la cele care trebuie si platite!

Putin despre turism

Toata lumea stie ca avem locuri faine in tara. Tot mai putine, e drept - defrisari, privatizari de terenuri etc. - dar exista. Toata lumea stie ca nu sunt exploatate asa cum s-ar putea si ar trebui. E clar, daca observam ca excursiile in strainatate au devenit nu un lux, ci o necesitate, daca vrei civilizatie si confort (daca ne facem noi de cacao, e alta poveste). Si, in lumina acestor fapte, m-a izbit un articol in care se scria, printre altele, si de turismul din Irlanda. Baietii aia au avut pana de curand probleme mari (IRA, atentate etc.) Acum, ca s-au linistit apele, si au primit fonduri, si au stiut sa le foloseasca, turismul lor s-a dezvoltat uimitor. Obiective turistice ar avea, ca e plin de ruine medievale pe-acolo, chiar daca multe sunt in "remote areas", cum ziceau chiar ei, adica in locuri izolate sau greu accesibile. Teoretic, ca te duc ei, daca ai chef. Insa ce m-a mirat/distrat a fost gaselnita (inovatoare? indrazneata? cum o fi, a functionat) de a organiza tururi in locatiile atentatelor celebre. A mers! Va dati seama daca aveau aia o delta sau niste Carpati la indemana?

Nasol.Totul si peste tot. Asadar, propun o enigma.

Pai acum ca ne omoara criza mondiala, care s-a suprapus cu succes peste cea nationala (actionand sinergic, ce ziceti, ce cuvinte imi vin in cap dupa trei cafele?)), si fotbalul a devenit un fel de spectacol in deschiderea main eventului care este meciul de box/K1/street fight si alte combinatii, si profesorii insista pentru marirea salariilor intrand in greve de tot felul, insa nu am auzit pe nimeni ridicand problema recuperarii orelor pierdute astfel (nu ca ar fi foarte important, intreb si eu asa, sa ma bag in seama), si saracii de noi suntem fraieriti in hipermarketuri in ciuda controalelor facute, m-am gandit sa va propun spre rezolvare un caz aparent rezolvat, care insa pe mine m-a umplut de mirare si m-a lasat confuz.
Asadar, in timp ce incepeam al doilea pachet de tigari al zilei (nu incepeti, ca stiu!) si butonam telecomanda, am prins o stire care relata cum un roman a fost omorat in bataie in Italia. Initial am vrut sa scriu despre asta, insa a fost omorat de alti romani, asa ca planul a cazut. Care este misterul, va intrebati? Pai, imaginile aratau politistii supraveghind portiunea de trotuar pe care se afla cadavrul, acoperit cu un cearceaf, normal. In timpul imaginilor, crainica relata cum saracul baiat a fost batut si injunghiat cu o sticla sparta, si a murit in drum spre spital, in ciuda ingrijirilor. Aaaaa.....what? Asadar, avem urmatoarele ipoteze. Fie sub cearceaf nu era un cadavru, ci...altceva, in ciuda sangelui prezent. Pentru reconstituire. Dar nu cred, ca nu asa se procedeaza. Fie politistii l-au acoperit crezand ca e mort, pana au venit medicii, s-au uitat si au spus "stati asa, ca nu e mort", apoi l-au urcat in ambulanta, unde a murit, dupa care l-au adus inapoi si l-au asezat in pozitia initiala, sau b), l-au coborat unde s-a nimerit si i-au chemat pe politisti acolo... Si mai putin credibil. Fie imaginile transmise nu aveau legatura cu stirea in sine. Nasol, vorba titlului, ca asta nu e stire TV. Fie...mai ziceti si voi, ca asta spuneam, sa dezlegati voi misterul. De preferinta inaintea OTV-ului!:)))
Si apropo de fumat si de reclamele alea cu imagini cutremuratoare de pe pachetele de tigari (cei sensibili acopera imaginile, noi astialalti le ignoram cu succes...), am vazut un tricou ce facea campanie impotriva fumatului intr-un mod mult mai simpatic, si mai de efect pentru mine, cel putin. Trata problema cu umor (negru), iar textul zicea, in traducere din memorie, "Aveti grija de cei care-si mai aprind inca o tigara. Ar putea fi ultima." Hmmm?

Inca una si ma duc

Bai frate, romanii aveau simtul umorului. Nu stiu unde a disparut, ca eu cel putin nu-l mai gasesc pe nicaieri. Numarul de bancuri, chiar si proaste, a scazut ingrijorator, iar cele care mai apar sunt intr-adevar niste bancuri de-a dreptul lacrimogene. Adica in cel mai rau caz te fac sa plangi, in cel mai bun caz nu starnesc nicio reactie. E ca in faza aia in care asculti un banc, dar nu iti dai seama ca s-a terminat, intrebi si tu, foarte inocent, "Si poanta?", iar ceilalti iti spun ca nu te-ai prins. Pai problema e ca m-am prins, dar nu mi-a venit a rade. Ori is eu prea serios asa, dintr-o data...
Whatever, am vazut ca exista o emisiune autohtona de stand up comedy pe HBO, si am vrut sa vad ce si cum. Greseala! Mare! Teme "care vand", respectiv sex si minoritati nationale, insa extrem de prost folosite. Repetarea obsedanta a cuvantului fucking nu mi se pare amuzanta. Nici un banc spus cu accent unguresc (prost imitat, de altfel). Macar bancul sa fi fost bun, sau nou, ca nu era nici una, nici alta. In schimb, publicul se distra; probabil erau platiti, altfel nu imi explic. Adica ar mai fi o varianta, dar care implica cuvintele "nivel", "inteligenta" si "lowest", daca tot folosim englezisme, si nu vreau sa-i jignesc pe cei din sala.
Nu am pretentia ca as fi bun comediant. Dar de aceea nici nu incerc. Hai, ca nu e greu. Lasati-i pe aia buni - care o fi ei - sa se ocupe de asta!

Nemultumiri

Vrei sa te angajezi. Indeplinesti cerintele legate de varsta, domiciliu, studii si permis de conducere, aptitudini PC si limbi straine etc. Esti angajat. Salariul iti convine (plecand de la principiul decat nimic, mai bine putin, plus ca, cine stie, poate vine si vreo marire...). Si aici incepe adevarata provocare. Colegi ciudati, sefi...despre ei, numai de bine:)))..., ma rog, afara-i vopsit gardu', inauntru-i leopardu'. Sa fie clar: exista si exceptii; nu peste tot e valabila sintagma "nu-ti convine, poti pleca". Dupa cum e clar ca nicaieri nu este perfect. Trebuie insa sa va analizati si sa va dati seama ce si cat sunteti dispusi sa inghititi - daca e cazul - pentru salariu, sau daca preferati un colectiv ok chiar daca banii sunt ceva mai putini, sau daca...completati voi restul variantelor.
Ce vreau sa spun de fapt, ca am fost cam incoerent pana acum: eu nu am intalnit un angajat pe deplin multumit. Nici macar cei care au salarii decente, ca acestia in schimb stau ore suplimentare, au delegatii sau teren sau mai stiu eu ce, iar sotii/sotiile lor nu prea sunt de acord cu asta. Nici cei care fac ceea ce le place, insa nu sunt satisfacuti financiar. Nici cei care lucreaza exact ce si-au dorit, pe banii pe care si i-au dorit, care insa vor tot mai mult...Nici "patronii" pe care poate ca ii vezi in cel de-al treilea BMW luat cu banii jos, insa se streseaza non-stop gandindu-se la pasul urmator, chiar daca acest pas este reprezentat de a patra masina.
Nici macar eu nu sunt multumit.

Obamania

Nu contest importanta alegerilor americane, nici premiera unui presedinte de culoare, nici mediatizarea rezultatelor. Insa ceea ce a urmat incepe sa fie exagerat. Am impresia ca exista un tabloid dedicat exclusiv lui Obama, familiei sale si tuturor lucrurilor legate de acestea; de la copii botezati dupa numele lui - nu doar la noi in tara! - la cursa pentru viitorul pet prezidential, totul cu lux de amanunte... Am prieteni care au chefuit bine cu ocazia anuntarii rezultatului alegerilor din SUA, insa care nu vor merge la vot aici. Asta nu mi se pare normal, mai ales ca niciunul dintre ei nu si-a anuntat intentia de a emigra in SUA, acum sau mai tarziu...

Crysis sau Far Cry 2

Da, stiu au aparut articole intregi dedicate acestui subiect, in reviste de specialitate, si vor mai apare. Insa o chestie pe care am vrut sa v-o spun este ca am jucat Crysis-ul de la cap la coada, e drept ca in cateva ore, insa fara probleme. (La fel si CoD IV, daca veni vorba). Insa FC2 este plin de buguri, eu de exemplu ramanand blocat la 88%, unde exista o usa care nu se deschide, cu toate ca e neaparat necesar sa faca asta. De pe forumuri am citit ca nu sunt singurul ramas aici. Si tot de acolo am aflat de alte cateva probleme (multe) de care, din fericire, nu avusesem parte. Dupa aparitia vreunui patch, mai vorbim. Pana atunci, daca aleg calitate vs cantitate...Crysis rules.
Ca fapt divers, problema unei usi care nu se deschide aparuse si in primul Stalker, dar acolo puteai rezolva situatia neortodox, cu cateva grenade. In FC2 nu merge asa, nu ca nu as fi incercat:)))

Ce chestie!

Am rasfoit un Bravo, in timp ce asteptam pe cineva! Mi-a atras atentia faptul ca 90% din propozitii se incheie cu semne de exclamare! Dar de ce?! Toate chestiile de acolo sunt supercool?! Sau senzationale?! Stiu!!! La adolescentii din ziua de azi trebuie sa strigi ca sa te bage in seama! Nici asa nu-i sigur, dar merita incercat!
Cam in aceeasi categorie, prietenul meu de la AXN, cel cu tastatura defecta, din care lipseste tz-ul, a fost retrogradat/promovat/transferat (?) la Axn Sci-Fi. Urmeaza Axn Crime, probabil, si dup-aia ciclul se repeta. Sau reuseste sa stranga intre timp vreo 30 de lei pentru o tastatura din aia simpla, dar functionala...

Mi-am facut de cap. Si mai vreau.

Spontan si involuntar, e drept, dar mi-a iesit. Avand azi treaba prin centru, vad in parcare lume, scena, cineva canta... Trebuie sa vad ce e acolo, nu? Pai ce sa fie, niste propovaduitori ai bibliei veniti cu autocarul de prin Germania. Unul dintre ei a venit sa imi ureze bun venit, in english, of course, ca germana nu prea stiu... In fine, probabil ca era de datoria lui sa faca asta, Si imi vine mie sa-l intreb gingas "are you from Germany?". Omul zice, tot un zamet, ca da. La care eu, nesimtitul, ii zic "Oh, then, any news about Rammstein?". Omul zambeste, dar mecanic de data asta, imi spune politicos "Enjoy!" si pleaca la altcineva. Na, asa mi-a venit. Asta e, mi-am facut tara de ras.
Urmatoarea chestie e planificata saptamana viitoare, si face parte din categoria ad neconventional. O sa va spun despre ce e vorba, dar daca vad/aud/simt ca mi-ati furat ideea, I'll fuckin' sue you! Sa nu ziceti ca nu ati stiut! Asadar, voi merge cu un prieten, care mi-a spus de pe acum ca va trebui sa bea minim trei beri inainte, in fata reprezentantei Zapp, unde vom striga la unison "Whazzuuuuuuuup!". Sa vedem ce iese...
Mi-am adus aminte de spotul de la Cosmote, in care la un moment dat o tipa emo il intreaba pe un tip emo "Si, vin mai tarziu la tine sa stam pe intuneric?" My god, emo astia au ajuns de rasul lumii, zau asa. Sau sunt total gresit intelesi...Whatever.
Si sa inchei tot cu una care nu e deloc amuzanta, decat poate daca facem haz de necaz. Guvernul nostru s-a gandit (????) sa ia masuri pentru reintegrarea copiilor din centrele de plasament, si a avut o initiativa...aaaa...nu stiu cum sa-i zic, ca ma autocenzurez. In fine, a reintegrat vreo 2000 de copii exact inapoi in familiile care ii abandonasera! Ca eu, ca parinte, am aratat ca nu vreau acel copil sau ca nu mi-l permit - cinic, dar real - e una, insa ce simte copilul ala trimis cu forta in sanul unei familii care in mod evident l-a renegat? Reprezentanta guvernului spunea ca initiativa a avut succes in 98-99% dintre cazuri. C'mon!

M-am speriat

Ca nu ma pot abtine si ma mananca sa scriu din cand in cand de Gigi (ar trebui sa-i gasesc vreun nume de cod, ceva). Su nu scriu de bine, ca nu am ce. Si il vad azi, butonand tv-ul, cum da furios cu piciorul intr-un ziar care scrisese ceva nasol despre el. Si, ghinionist cum ma stiu, parca vad cum printr-o festa a sortii da chiar peste nesemificativul meu blog, si se enerveaza si vine sa-mi traga vreun spit in calculator, si de unde bani de altul... si de bine, repet, nu am ce scrie despre el. Asa ca mai bine gata cu prostiile. Am sa scriu despre...altceva. Sau altcineva. Oricine altcineva.
De exemplu, voi stiti provenienta poreclelor prietenilor vostri? Nu ma refer la alea evidente, gen "scobitoare" sau "aragaz cu patru ochiuri", nici la cele autoimpuse, "Rambo", "Cobra, vipera mortii" sau alte eroisme exotice. Ca eu am un prieten a carui porecla este Cancer, si - Doamne fereste - nu are nicio legatura cu boala respectiva. Vreti si explicatia? Alta data, e o poveste interesanta de altfel, insa trebuie sa va stimulez interesul cumva.

Cum se face

Se face asa: mergi la o conferinta de presa - cred - de-a lui Gigi (da, ACEL Gigi), o filmezi in intregime, apoi iei pe bucati cate un set format din intrebare si raspuns si le difuzezi pe rand la stiri. Uite-asa ai trei sau patru materiale dintr-un foc. Cand o sa fiu mare nu vreau sa fiu jurnalist, cel putin nu din categoria asta.

Sa ne invatam profesorii...

...cu salarii mai mari.
Subiect de actualitate, majorarea asta cu 50%...cam mult!
Am avut si eu profesori, si buni, si rai. Sunt de acord ca merita o marire, chiar daca nu toti dintre ei...sa ne gandim la rezultatele examenelor de titularizare, de exemplu. O parte a banilor ar fi clar aruncata in vant.
Ar creste mult discrepanta, care deja exista, intre salariile debutantilor si cele ale universitarilor.
Marirea salariala nu garanteaza si marirea performantei, o chestie de care este in mod clar nevoie. Absolventi in serie de la mai toate facultatile, meditatii pentru copii de clasa a V-a etc., toate astea nu sunt oarecum ridicatoare de semne de intrebare?
Marirea salariala va putea fi onorata practic si peste cateva luni? Nu mai stiu in care an se indexasera pensiile, insa practic "nu erau bani"...
Nu ar fi normal ca salariile sa creasca cu procente mult mai mici, insa constant, daca economia permite? Mi se pare cert ca dupa aceasta aprobare, vor intra cei care deja stau la coada asta: asistentele medicale, functionarii, politistii, militarii, bugetarii intr-un cuvant.
Ar mai fi argumente, si pro, si contra, am citit unele scrise din punct de vedere politic, altele sustinute de termeni economici... Si am ajuns la concluzia ca nu stiu daca e bine sau e rau. Nici concluzia nu ma multumeste, ca e gri neutru. Dati-i voi nuante mai deschise sau mai inchise, daca stiti cum si vreti.

Mi-am amintit

Si in lumea asta a bloggerilor, blogosfera pe numele ei, functioneaza aceleasi reguli valabile si "afara"; sex, politica, violenta si/sau fotbal, si iata trafic, daca asta cauti.
Dar cum eu nu caut asta, raman la ale mele, si astazi spun cateva cuvinte despre ceea ce a primit denumirea de "pop-science". Fapte si date stiintifice prezentate accesibil si amuzant cand este posibil, emisiuni de genul Brainiacs, Mythbusters, How it's made si asa mai departe. Foarte bine, ramane sa sper si ca emisiunile au audienta, si ca oamenii se uita nu doar pentru a vedea fetele de la Brainiacs sau pe Kary de la Distrugatori - daca va uitati, stiti despre ce e vorba. Insa nu pot trece cu vederea nici ca acum cativa ani, nu chiar asa de multi, gaseam portii de pop-science si in rubricile de genul "Stiati ca", si in enciclopedii poate nu atat de elaborate si de colorate ca acum, insa la fel de valoroase ca informatie. Asadar, tendinta este ca ceva sa devina la moda pentru ca lumea sa fie interesata. Exemplu recent - LHC, cand s-au ivit peste noapte, la propriu, o gramada de fizicieni si astronomi brusc interesati de hadroni, gauri negre si asa mai departe. Care ar fi concluzia? Sa asteptam ca invatatul sa fie la moda? Sa luam drept model japonezii care fac eforturi incredibile, nu doar financiare, pentru ca scumpa lor odrasla sa beneficieze de avantajele invatamantului superior? Bine, e adevarat ca lucrurile difera si in privinta sistemului de invatamant... O durere mai veche de a mea, dar nu scormonesc acum prin rana.
Si, ca sa inchei rotund, sex, fete fierbinti, shaved pussy, hot teens, porno. Sa vedeti acum cate intrari o sa am pe blog!

Surprize neplacute

Sunt fan al serialului CSI, niciun secret. Il urmaresc peste tot, pe toate canalele care il transmit, in ciuda faptului ca, fiind sezoane diferite, e destul de nasol in primul minut, pana ma lamuresc care ce sezon e si cu cine. Mai ales in cazul episoadelor cu "to be continued"... Dar deviez. Asadar, m-am bucurat cand a inceput si TVR1 sa difuzeze CSI-ul, ca exista avantajul de a nu fi intrerupt de pauze publicitare de doua ori in 45 de minute. Toate bune, pana la episodul din seara asta, care a fost "taiat" in mod evident de vreo patru ori. Dar de ce? Decat asa, mai bine cu reclame...
Asaaa...voiam sa va mai spun ceva, dar am uitat, ca m-a luat valul. Pana imi aduc aminte despre ce era vorba, am observat ca e adevarat ca roata se invarte, auzind ca in Italia o romanca a fost omorata de un italian. Nu e o veste buna, ci o veste care demonstreaza ca ucigasii sunt ucigasi peste tot in lume, si nu omoara victimele tinand cont de nationalitatea acestora (nu incepeti cu holocaustul si cu criminalii in serie cu pata pusa pe un anumit segment social, ca nu despre asta vorbim). Oricum, pe moment marele scandal al romanilor din Italia s-a cam linistit, pana data viitoare probabil.
Si totusi, ce voiam sa va spun?...

Purtat de val

Si daca tot veni vorba de crize - economica, de medicamente etc. -, de ce sa nu am si eu criza mea proprie si personala? Uite-asa am intrat acum in criza financiara (nimic nou), in criza de timp (se mai intampla...) si in criza de personalitate (sau in astenia de toamna, sau asa ceva). In rest, totul e perfect, ceea ce va doresc si dumneavoastra, stimati cititori. Ca la mine totul e acum gri cu nuante de cenusiu inchis spre negru intens, ceea ce nu ar fi o problema chiar asa de mare, ca imi place negrul, dar la imbracaminte, nu la perspective... V-ati prins voi. Ok, see you soon.

Interesant

Mi se pare interesant faptul ca nu reusim sa fim europeni sau mondiali cand e vorba de drumuri, salarii, pensii, sanatate, invatamant etc, in schimb devenim brusc europeni si mondiali cand economia mondiala trece printr-o criza care normal ca ne afecteaza (asta ne mai lipsea).
Mi se mai pare interesant sa ajung sa o vad pe Oana Zavoranu la Comisia de Cultura (voua nu va suna putin pleonastic?), precum si pe Becali in Parlament.
In aceste conditii, mi se pare foarte interesant ce naiba mai caut eu aici in tara? Ca si cu distractia asta, merge cat merge, dar te mai si saturi...
P.S. Total fara nicio legatura cu subiectul, eu stiam ca "Veni, Vidi, Vici" se traduce "Am venit, am vazut, am invins". Asa ca sa-mi fie cu iertare faptul ca am ras cu lacrimi vreo trei minute - record personal - cand am vazut scris pe ecran "Venii, vazui, invinsei". Sau trebuie sa ghicesc de unde era traducatorul? :)))

Hello everybody

Neee, nu am patit nimic de data asta. Pur si simplu mi-a fost lene sa scriu, ori m-am luat cu altele si am lasat evenimentele sa treaca asa, fara sa le comentez. Probabil ca evenimentele nu au apreciat asta:))), dar voi incerca sa nu se mai repete. In rezumat, e bine ca avem o toamna frumoasa, nu e bine ca nu prea am timp sa profit de ea; e bine ca iar am cumparat sase carti, nu e bine ca am ramas fara bani; si-n plus, acum trebuie sa-mi fac timp sa le si citesc. Da, sunt cu text, nu cu poze. E bine ca Utopium a luat un Ag si la Golden Drum, nu e bine ca nu a luat Au, si nu stiu daca e bine sau nu ca fac reclama unei fabrici de reclame...domnii de la Utopium, o bere, o incurajare, ceva? E bine ca inca nu s-a trecut la hainele de iarna:))) Nu e bine ca inca nu s-a trecut la hainele de iarna, deoarece am avut astfel ocazia sa vad o tipa fara complexe, care avea, fara exagerare, in jur de 100 kg, majoritatea adunate in talie si pe ...fese, si purta un pantalon de trening pe care scria cu litere mari si roz, normal, "babe". Poate "babe inside".... E bine ca am luat locul doi la concursul lui Adi, nu e bine ca nu am luat locul intai, si nu e bine nici ca locul doi nu primeste nimic... Ok, hai ca va zapacesc si mai tarziu, ca semn de viata ajunge articolul asta.

PS cu explicatii

Tocmai am avut o discutie in urma careia ma simt obligat sa recunosc ca nu sunt de la politia gramaticii, nu sunt nici macar absolvent de filologie. Cu atat mai mult insa greselile observate si semnalate sunt evidente, din moment ce chiar si eu m-am "prins" de ele. Iar criticile aduse as vrea sa fie constructive (mda, cliseu...), nu sunt facute sa ma aflu in treaba sau ca sa am si eu satisfactia ca, in lipsa unui subiect, am scris totusi ceva. So, intentia ar fi ca persoanele raspunzatoare, in cazul destul de improbabil in care ar citi postul, sa ia masurile de rigoare. Da, e atat de simplu...

Se apropie noaptea...

...cea a devoratorilor de publicitate. Vad afisul, vreau mai multe informatii. Gasesc "Zile si nopti", special dedicat evenimentului. Incerc sa il citesc. Si, mea culpa si mii de scuze, JB, de care va vorbeam ieri, e mic copil fata de ce s-a "reusit " in suplimentu' asta. Nu mai intru in detalii, ca ma apuca istericalele iar, puneti mana si convingeti-va. Sper doar ca evenimentul sa nu fie organizat tot asa, ca va fi nasol.

Reclama pe fata

Nu ati mai vazut de mult o colectie bogata si variata de cuvinte despartite in silabe absolut fara nicio regula (gramaticala, cel putin)? Doriti sa aflati, de exemplu, cum arata cateii de "Rorrweiller" sau de "Chiuwavwa" (asta a fost chiar greu de scris)? Sau paote vreti sa va distrati copios citind anunturi de genul "caut doamna pentru afacere buna" (ganditi/va la ce vreti), sau in care angajatorul ii spune potentialului interesat ca postul necesita "cerinte excelente" (fara alte precizari, mie nu-mi suna logic), sau cere "cunostinte de manegment" (asta s-a potrivit sa aiba legatura cu un post mai recent). Pentru toate acestea, si probabil inca multe altele (ca nu am avut rabdare sa duc treaba la bun sfarsit) cititi cu incredere Jurnalul Bihorean. Si nu, nu toate greselile se pot motiva prin "greseli de tipar". Sorry, guys, dar asta e deja ceva cronic. Si tinand cont ca mai nou cei care zic ca citesc se refera strict la ziare, ati putea umbla putin la "smecheriile" astea, ca apoi ma trezesc contrazicandu-ma cu cine stie cine pe teme de silabisire, respectivul spunand ca asa a vazut el in gazeta...
Si uite asa, am mai scris degeaba inca ceva.

Pentru ca-s de-ai nostri...

...trebuie sa-i laudam, sau macar sa apreciem faptul ca Utopium a (mai) adus un argint de la Golden Hammer. Keep up the good work, si speram sa vedem la anu' si ceva sclipiri mai aurii, asa... cu toate ca argintu' asta e echivalent cu aurul, care nu s-a acordat. E bine, oricum.

Mix

S-a vorbit destul despre invadarea limbii romane cu termeni din engleza, si s-a trecut rapid la masuri urgente. De exemplu, la traducerea numelor - poreclei, in cazul de fata. Astfel, T-Dog a ajuns T-Caine. Au mai aparut si cuvinte hibride, ultimul pe care l-am vazut fiind "aerbag". Urmeaza, probabil, masini dotate cu punga de aer, ar fi pasul logic...
Destul cu astea, este oricum o boala cronica si incurabila. Sa trecem la...da, la bucuria resimtita cand s-a aflat ca de-acum celebrul accelerator s-a stricat, si pe moment nu vom simti efectele vreunei gauri negre, nici macar una mica, de forma. Nu am vrut sa scriu nimic despre asta la momentul respectiv, isteria era fenomen colectiv. Ca fapt divers, mentionez totusi ca in ziua fatidica in care incepea testul, am auzit un nene ingrijorat care ii spunea cuiva la telefon- vreunui membru al familiei - "sa vina acasa rapid daca simte ca ceva e in neregula", am citat aproximativ. Ok...
Ramanem putin pe domeniul asta spinos al stiintei si imi permit sa imi exprim mirarea, stupefactia, ingrijorarea, perplexitatea etc. la auzul vestii ca acum, in secolul 21, teoria evolutionista a lui Darwin provoaca - in tara, cel putin - reactii similare cu cele din perioada aparitiei teoriei. Trecand peste faptul ca nivelul de toleranta - de cel de cultura nici nu vreau sa ma leg - este mult mai scazut decat as fi vrut sa fie, ma mira si oarecum ma amuza faptul ca mai exista, normal, si alte teorii evolutioniste, eu imi mai aduc aminte de alte patru, care nu starnesc nicio reactie. Ideea ca ne tragem din maimuta esta atat de revoltatoare? Sau pur si simplu faptul ca suntem creatie divina, fara niciun alt comentariu, trebuie sa ne intre bine in cap? Nu stiu. Insa o parte a problemei este ca cei care se leaga de aspectul asta ar trebui sa inteleaga ca teoria lui Darwin nu inseamna doar ca "omul se trage din maimuta", dupa cum teoria relativitatii a lui Einstein nu inseamna doar "E=mc2" (la patrat, adica). Trist, oricum.
Si incheiem cu rubrica mondenitati, sa fie toti bucurosi. Evident, personajul saptamanii este Raduleasca, cu scandalul din jurul panourilor publicitare antifumat alaturi de divortul care se pare ca se contureaza. Mda, campanie mediatica, eu asa zic. Un comentariu se impune, totusi. Mesajul de pe panouri apare sub imaginea destul de dezbracata a Mihaelei, care ne intreaba ceva de genu' "Nu ai nicio alta placere in afara de fumat?" "Pai ba da, imi mai place sa beau si sa fumez iarba" a fost reactia unui prieten. Coooreeeect...
Gata, ajunge. Hai ca mai vorbim...

Placerea transportului in comun

Datorita unor circumstante (era sa zic agravante) mai speciale, in ultimele doua-trei saptamani am fost nevoit sa circul destul de mult cu tramvaiul. Ca sa-mi mai treaca timpul pe parcursul celor circa 20 de minute/calatorie, fac ce imi place sa fac, si anume casc ochii si urechile. Am inceput sa recunosc controlorii "dupa vorba, dupa mers", dar nu asta e interesant, ci faptul ca poti vedea si auzi o gramada de chestiute simpatice, ciudate etc. Sa ma explic: poti vedea dimineata la 7 o tipa in tricou, cu toate ca afara erau vreo 10 grade. Si nu parea afectata de frig, dar deloc. Poti vedea un tip care asculta muzica la walkman. Nu la telefonul cu acelasi nume, ci la din acela cu casete (remember?). Poti vedea in masina oprita alaturi, asteptand sa se faca semaforul verde, o alta tipa care in mod evident "traia" piesa pe care o asculta, cu gesturi, cu mimica si cu cantat cu voce tare. Poti auzi o gramada de informatii utile, incepand cu preturile din piete (pensionarii), trecand prin discutii de genul "proful ala e de treaba, celalalt e o scarba" (elevi din toate generatiile) si ajungand chiar si la sfaturi practice din domeniul IT, date prin telefon de un tip care parea ca se pricepe. Asta in timp ce, mai ales dimineata, poti citi cate un ziar deschis de cel/cea care sta in fata ta:). Una peste alta, nu e chiar atat de rau...

Mica exceptie

Consider ca e suficient sa impartasesc unele opinii personale, bune sau rele, pentru a mai fi necesar sa va fac recomandari despre filme, carti sau muzici preferate; la urma urmei, fiecare cu gusturile lui. Insa de data asta nu ma pot abtine sa nu va spun: uitati-va la In Bruges. E un film pe care tin neaparat sa-l mai vad macar o data, cand sunt intr-o alta dispozitie, sa vad ce parere o sa am atunci. Pana una alta...astazi mi-a placut.

Chestie personala. Puteti sa o ignorati.

O fericita coincidenta a facut ca ieri sa aud ca se vor lua masuri in privinta masinilor de care ma legam in postul anterior. Ma bucura sa vad ca nu am fost singurul care a observat fenomenul.
In alta ordine de idei, m-as descrie drept un om care nu isi exteriorizeaza sentimentele, cel putin nu la nivelul cerut de "publicul larg". Am observat in anumite ocazii cum cei din jurul meu nu erau convinsi ca sufar daca nu ma tavaleam pe jos de plans, sau ca nu ma bucur suficient daca nu rad cu lacrimi in timp ce execut dansul victoriei. Nu consider ca trairile mele interne trebuie musai transformate in spectacol pentru ceilalti, indiferent de intensitatea lor. La urma urmei, as putea sa-mi smulg parul din cap spre satisfactia multimii, in timp ce m-as gandi ca as fuma o tigara. Ar fi mai corect asa? So, celor vizati le recomand serviciile unor bocitoare profesioniste, sau, dupa caz, clovni sau comici cu mimici expresive. Si mai putine comentarii superficiale. Da, asta va fi greu de realizat, superficialitatea comentariilor se trage din gandirea superficiala, iar asta nu se trateaza atat de usor. Dar imi fac si eu datoria si ma descarc putin.

Raport saptamanal

Buline rosii primesc: showul cu caini politisti si de frontiera, cu un minus la organizare, insa cu un mare plus pentru caini si conductorii lor; seria de 11 episoade "Planet Earth" de la BBC citire (nu, Adi, nu la TV:))), imaginile sunt superbe; vremea faina, care nu ne lasa sa realizam ca se apropie toamna (decat dimineata devreme, dar se incalzeste repede).
Buline negre primesc, pe langa "the usuall ones", tendinta de a transforma orasul intr-o piata auto imensa (poate ati observat si voi, de vreo doua saptamani parcarile si in general cam orice loc unde-ti poti lasa masina s-au umplut cu vehicule de vanzare. Se poate ca fenomenul sa fie mai vechi si sa nu imi fi atras atentia, insa acum cobor in fata blocului si pot alege dintre vreo 7-8 masini, pe langa cele parcate pur si simplu). Bulina neagra si pentru cel care azi isi spala cu nonsalanta - si cu detergent - covorul in Cris, langa Primarie. E clar ca sunt mult mai multi, eu pe asta l-am vazut.
La categoria "nu stiu ce sa zic" intra o fetita de vreo cinci, hai sase ani maxim, care strangea sub bratul stang papusa ei preferata, in timp ce cu mana dreapta se chinuia sa faca o poza cu telefonul mobil Pasajului. Comentariile va apartin.
Si asa, ca o chestie, un studiu zice ca circa un sfert din prescolarii nostri sufera de diverse boli si maladii (tulburari de vedere, de vorbire, deformari ale coloanei vertebrale, anemii, rahitism etc). Majoritatea acestor boli isi pot avea originea in ceea ce eu as numi sedentarism, cu toate ca a numi prescolarii sedentari pare cam paradoxal. Dar...calculatorul si TV-ul isi fac simtita prezenta. Nemaivorbind de faptul ca la scoala li se cere sa faca referate pe care sa le caute pe net. E trist ca, spre deosebire de ce imi aduc eu aminte, probabil ca bibliografia lor e plina de www.nu stiu ce, in loc de numele unui autor urmat de titlul unei carti. Si, daca tot am ajuns aici, intraznesc sa contrazic o doamna care era foarte entuziasmata deoarece apar tot mai multe audiobookuri. Pentru mine, cartea ramane carte, si deja celebrul miros de cerneala si fosnetul paginii intoarse cu nerabdare la ore tarzii din noapte nu vor putea fi inlocuite de nicio varianta audio, nici de vreo ecranizare celebra cu un milion de nominalizari la o suta de premii. Dar despre asta, intr-un post viitor.

Anul cartitei

Stiti filmul ala, Ziua Cartitei, in care un tip retraieste la infinit aceeasi zi si nu reuseste sa schimbe cursul evenimentelor orice ar incerca sa faca...Am impresia ca tara noastra se afla in the damn groundhog's year. In linii mari, la inceput de an avem revelioane prelungite cu diversi sfinti. Vine primavara, cu viituri si inundatii care ne iau prin surprindere. Ajungem inot la sarbatorile pascale si apoi la Unu Mai muncitoresc, alte chefuri, alta distractie. Vara. Obisnuitele coduri portocalii, galbene, rosii etc. Seceta, respectiv alte viituri si inundatii. Surprinzatoare, evident. Din nou se copiaza la bac. Sau se cumpara (alaturi de capacitate, examene de grad, permise de conducere, autorizatii de constructie si alte documente necesare in functie de situatie). Concedii. La straini e mai bine decat la noi. Si mai ieftin. Ok...toamna. Scolile se redeschid, insa nu sunt renovate de nu stiu cand.Recolte slabe, o sa ne lipseasca una-alta, doar a fost seceta/au fost inundatii. Nu-i nimic, importam. Iarna, zapada ne ia - deja stiti - prin surprindere. Ambuteiaje, trafic ingreunat, inzapeziri, cate un viscol...si am ajuns la Craciun, revelion. O luam de la capat. Asezonati fiecare anotimp cu accidente specifice sezonului, adaugati dupa gust cu faptele romanilor de unde vreti voi, care continua sa ne faca de cacao prin toata lumea... Si cu toate ca se incearca schimbarea tuturor celor rele sau in neregula (alegeri, legislatie, campanii de informare etc), parca nu se schimba nimic. Uite-asa ajungem sa chefuim (ca asa sarbatorim noi) cu ocazia a 19 ani de la Revolutie, sau cum vreti sa-i spuneti. In schimb, suntem europeni, asa ca mai bine ma opresc din divagatii.

Cu blur, fara blur

Asa era un reportaj de la stirile Prima, in care "eroul" aparea cu fata blurata, dupa care bum! prim plan... apoi iar blur, apoi iar fara, de data asta in plan secund...
Nu-i nimic, oricum nu era nimic foarte important. Si nu am chef sa scriu, ma duc sa desenez ceva, ca de-aia mi-am luat PC tablet:)

Iar haotice - din cauza caldurii, probabil...

Asaaa... S-au cam adunat, de nu stiu de unde sa incep. Hai cu alea mai scurte prima data. Am reusit sa vad finala de sarituri in apa de la JO. Wonderful. Mi-am facut de cap si mi-am dezechilibrat complet bugetul pe urmatoarele 2 saptamani, cumparand trei carti. Dar ma simt ok. Am vazut in centru ceea ce as numi care alegorice, din flori. Interesant, dar nu chiar ceea ce ma asteptam. Am facut un drum Oradea-Cluj si retur. Cluju' tot fain o ramas, insa soferii - de pe tot traseul - parca si-au cumparat toti permisele. Pentru majoritatea, se pare ca semnalizarea schimbarii directiei de mers e o superstitie, in schimb se simt obligati sa bage viteza cat incape. Pe frigiderul unui magazin era scris cu markeru' "Ioana Zovoranul". O fi vreun fan al mult mai celebrei Oana? Dupa grafie, probabil.
Una mai profunda acum. Am avut o discutie cu un amic, si am ajuns la subiecte din alea mai serioase, amicu' asta a mei intrebandu-ma la un moment dat ce am facut eu pentru tara asta. Raspunsul reflex a fost "armata", raspuns urmat de intrebarea mea, dar tara ce a facut pentru mine? Ehei, nu pot - si nu are rost - sa comprim aici urmatoarea ora de disputa. Cu ce nu am fost de acord a fost afirmatia lui, conform careia el si-a exprimat recunostinta fata de patrie publicand un volum de versuri. Hmmm... nu minimalizez importanta poeziei, insa eu nu am auzit de volumul lui, iar parerea mea este ca poti face afirmatia asta cand esti recunoscut la nivel national macar, fie si intr-un cerc restrans de cunoscatori sau pasionati. Nefiind cazul, consider ca nu a fost nimic altceva decat o lauda asezonata cu o criza mica de megalomanie. Daca aveti cumva alta parere, nu va abtineti...

Haotice

In primul rand, am inceput iar sa caut - impotriva vointei mele, imi sar pur si simplu in ochi - firme si reclame ciudate. Totul a pornit cand am revazut masina mea favorita de anul trecut, a unei firme care ofera "sonorizari delicate". Spuneti voi cum o fi si asta, eu am epuizat deja subiectul. Apoi am vazut un SC Paianjenul, care comercializeaza, evident, haine. Iar azi am vazut un salon de "frumuseata" ce ofera servicii complete, inclusiv "persing". Sa nu-ti vina sa te gauresti singur cu acul? (la piercing ma refer, evident!).
In al doilea rand, deschiderea JO imi place in continuare, in ciuda efectelor speciale de care s-a aflat ulterior. Si parca am cobit in articolul precedent, Sergiu Nicolaescu a declarat ca un asemenea spectacol nu putea fi facut decat de comunisti. Clar, comisarul Moldovan nu-mi citeste blogul, dar nu consider asta o mare pierdere... Revenind la JO, hmmm...favoritisme, jocuri parca gata facute, surprize...nu conteaza, hai ai nostri!
In incheiere, vechiul meu prieten, omul T (adica tz, da' n-am chef de diacritice - ironia ne omoara!), ala de traducea filme pe AXN, dar fara litera tz, a asteptat sa-l uit, si acum m-a lovit surprinzator, cu o subtitrare din care lipsesc toate literele cu diacritice! Nu am prins decat doua fraze, la promo, dar va trebui sa ma uit la episodul ala, indiferent din ce serial face parte. It will be funny!

Chill out session

Profit de ultimele zile de concediu: plimbari, lecturi prelungite, cateva filme... Whatever, ce voiam sa va spun este ca exista in oras o firma care inchiriaza limuzine. Printre acestea se numara si un Cadillac din ala luuung, de te plictisesti pana il ocolesti. Ei, masina asta am vazut-o oprita pe dreapta, cu capota ridicata. No big deal, la urma urmei e masina, se mai strica si ea, cat de americana o fi. Dar m-a amuzat cand am vazut cum capota era mentinuta deschisa fiind sprijinita pe... o bucata ordinara de scandura. Poate era din vreun lemn de trandafir, ori mahon, ori ceva, insa nu cred. Era genul de imagine care ar fi trebuit fotografiata, so, ori imi iau un aparat foto, ori o sa fac macar cate o poza low resolution, din aia cu mobilul, macar la chestiile astea mai interesante.
In incheiere, un murphism: atunci cand un lucru merge rau, nu mergeti alaturi de el. See ya!

Deschiderea JO - nice stuff

Vazand deschiderea JO de la Beijing, pentru mine expresia "made in China" si-a pierdut intelesul de ceva ieftin si de calitate discutabila. A fost impresionant si grandios, nu in sensul grandorii romanesti ante '89. Una peste alta, mi-a placut. Voua nu?

Part 2: bureaucracy strikes back

Pe scurt, ca sa nu va plictisesc, treaba sta cam asa: mergi dimineata, stai la un ghiseu pentru un formular pe care apoi il depui la un alt ghiseu, unde afli ca trebuie sa platesti o taxa/contravaloare/timbru fiscal, la un al treilea ghiseu, apoi trebuie sa revii la primul ghiseu, insa doar a doua zi. A doua zi, iei adeverinta, mergi in celalalt capat al orasului, stai din nou la coada in fata usii careia incepi sa ii cunosti deja toate crapaturile, intri si dai peste schema deja cunoscuta: primesti o foaie, mergi la alt ghiseu, iti ia foaia, primesti o chitanta, cu care mergi la casierie, platesti, revii la prima camera, intri fara sa mai stai la coada, ti se elibereaza un alt formular, cu care mergi la o alta camera pentru a primi o semnatura, revii - e exasperant, asa-i? - la prima camera, intri din nou fara a mai sta la coada si in sfarsit primesti nenorocita aia de adeverinta.
Cireasa de pe tort, in cazul meu, a fost urmatoarea: deoarece eram deja in starea de "mi se rupe, nu mai am nervi sa ma enervez", cu pretioasa adeverinta hotarasc sa finalizez procesul si sa mai strabat juma' de oras pana la contabil, sa stiu ca am terminat treaba. Ajung si ii spun cu ultimele puteri, dar cu zambetul celui victorios: "Am adus adeverinta de la CAS!". "De la CAS? Aaa,scuza-ma, am gresit, de la CJP trebuia sa aduci...". Am luat adeverinta si m-am oprit pe prima terasa, sa beau un suc rece, o cafea si sa fumez trei tigari...

Mi-am adus aminte de ce urasc birocratia

Dis de dimineata o iau pe drumul lung catre CAS. Imi trebuia ceva adeverinta de acolo, nu stiam exact ce - contabilul care ma trimisese acolo nu avea simt pedagogic, sau poate nu fusesem eu atent suficient, nu conteaza. Ideea era ca, ajuns acolo, intrebam eu si ma lamuream. Ajung. Ghiseul de informatii cu publicul era populat doar de niste reviste care zaceau pe scaun. Portarul/paznicul/security sau ce o fi fost se ofera sa ma ajute. Probabil deoarece aratam cam dezorientat. Ii explic. Ma trimite la camera..., deoarece "acolo se dau toate adeverintele". Merg acolo. Evident, acolo era si cea mai lunga coada. Majoritatea aveau diverse formulare, chitante etc. Eu, nimic. Asta voiam de fapt sa intreb, de ce acte am nevoie... Stau cuminte la rand. In fata intra eternii "doar o stampila imi trebuie" si eternele colege de serviciu care isi faceau loc fara menajamente - si fara scuze - prin multime. Ajung si eu in fata usii. Intru, o salut pe o doamna evident sictirita, din cine stie ce motiv, si ii spun ce vreau. Imi raspunde scurt: "Sa vad actele". Ii mai spun odata ca exact aia vreau sa aflu, ce acte imi trebuie. Ma omoara cu o privire gen "ce puii mei vrea si zapacitu' asta?" si imi turuie in sila o serie de documente. Nu ma pot abtine, si o intreb si unde trebuie sa merg dupa ele. Imi spune, de data asta cu tonul unei invatatoare de la o clasa cu copii cu nevoi speciale. Probabil urma sa imi arate planse, sa inteleg si eu ceea ce era atat de evident...pentru ea. Saru'mana, multumesc si revin.
Ajung la primarie. La primul birou, miercuri nu se lucreaza cu publicul. Clar, am pierdut o zi... Dar poate am noroc la al doilea birou, la finante; "nuuuu, domnule, la Finantele de la Trezorerie, nu aici!".
Afara este deja cald. Am obosit. Si fizic - sunt in convalescenta, totusi - , si psihic. Merg acasa. Maine o iau de la capat. Pentru orice eventualitate, nu imi imprumuta cineva niste tupeu? Cred ca mi-ar prinde bine...

Zi de vara

Cod galben de canicula. Aici ploua. Ma plimb oricum, ca am treaba. Casc gura (adica ochii) in jurul meu. Tot mai multe jeepuri conduse de femei. Nu trag concluzii. Terase pline indiferent de ora. E normal, vacanta, concedii...
Un rom scotoceste cu gesturi care denota experienta intr-un tomberon. Din urechi ii ies firele de la castile unui mp3 player. Din nou, nu trag concluzii.
Acasa. Stiri. Acum trag concluzii. Sunt deprimante. Mai bine as citi ceva...

"Sunt, ca e mai multe"

Intru la ABC. In fata mea, un nene care cere una-alta, iar la sfarsit ii spune vanzatoarei:"Si de restul, dati-mi plicuri de cafea." "De care plicuri?" intreaba tanti. El raspunde: "De care sunt", apoi, dupa o secunda in care realizeaza ca ceva nu e ok, se corecteaza: "De care este". Nu ma lansez in comentarii, insa vreau sa spun ca, din cate imi aduc aminte, acum cativa ani, sa spunem vreo zece, dezacordurile de genul asta nu erau chiar atat de frecvente. Sau nu mai stiu eu... Oricum, se pare ca mediatizarea si-a facut efectul iar expresiile de genul asta s-au incetatenit si au acum drepturi depline, inlocuindu-le cu succes pe cele corecte. Nu eram de acord - nu sunt nici acum - cu greselile gramaticale facute in scris, insa le consider mai scuzabile decat cele din "viul grai". In ritmul asta, peste vreo inca doi-trei ani o sa mi se atraga mie atentia ca nu stiu sa vorbesc corect, iar asta va fi...aaa...neplacut. Pe de alta parte, mi se reproseaza deja multe alte chestii, asa ca una in plus nu cred ca ma va afecta iremediabil. Vom vedea.

M-am gandit...

...ca unul din "trendurile de fashion" de pe la noi e cel putin ciudat. Am vazut doar azi trei insi care purtau cam asa: pantaloni lungi (blugi, respectiv treninguri), apoi tricou peste care era o bluza de trening (care nu facea pereche cu pantalonii), si in final slapi peste ciorapi. Evident ca toate erau "meid in ciaina" sau pe-acolo pe undeva. Ok, veti spune ca ma leg de saracii oameni care probabil nu au altceva la indemana. Well, aveti si voi dreptate, dar de ce, pe caldura asta, nu pot renunta la sosete si la bluza de trening? Asta ma depaseste.

Weekend fara evenimente

In parte datorita vremii, in parte datorita imobilitatii mele partiale, am stat mai mult acasa. Citit, filme...nimic deosebit. Astept sa nu mai ploua - azi este ok afara - si sa ma mai pun putin pe picioare, ca regimul asta de pensionar cu juma' de norma a inceput sa fie cam plictisitor, plus ca ratez sezonul estival, care trece incet pe langa mine...not good! Nu va mai retin, asadar. Iesiti pe afara si profitati de soare!

Aleatorii

E interesant cum reusim sa combinam, probabil din lene, sau mai frumos spus din comoditate, gadgeturile tehnologice. Ceea ce vreau de fapt sa spun e mult mai simplu: cei care ma cunosc citesc articolele din blog, apoi ma suna pentru ceea ce s-ar numi commenturi. nu-i nimic, o sa-mi schimb numarul:))). Oricum, multumesc pentru gandurile bune, si nu voi da nici acum informatii morbide despre operatie ("te-a durut?", "cat de mare este?" etc.). Nu, nici poze nu voi arata:)))...cu toate ca exista:))). Oricum, oarecum la subiect, un cotidian din Germania - pentru cei meticulosi, Frankfurter Allgemeine Zeitung - scria recent ca la noi, "la fel cum se cumpara note la Bac, se cumpara si permise de conducere, autorizatii generoase de constructie, scutiri de impozite sau o programare timpurie la operatie". Pai cam asa e, ca ultima am experimentat-o acum...Ca sa fie clar, nu "platesti" operatia in sine, aia e alta poveste, ci iti cumperi un loc mai in fata, daca nu vrei sa stai internat cine stie cat, pana se plictisesc cei de pe-acolo de fata ta...Mie mi-a trebuit o saptamana pana sa ma prind. Asta e...
In rest, sunt oarecum obligat sa stau toata ziua cu TV-ul pornit, chiar daca intre timp mai fac si alte chestii. Inevitabil, aud stiri. Inevitabil, ma mir, ca de revoltat nu ma mai tine... Ultima stire care mi-a ridicat semne de intrebare (exprimare delicata...) este cea cu cele doua adolescente rome inecate pe o plaja din Italia, care au fost complet ignorate timp de aproape o ora. Nu am fost pus in situatie, insa sper sa cred ca m-as fi gandit la ele in primul rand ca la niste fiinte umane. Dar poate gresesc...

Funny one

Irakul vrea sa construiasca un hotel de 5 stele, pentru a promova turismul in tara. Hmmm, nu ar fi prima mea optiune pentru concediu, cel putin nu acum...

So...

...dupa cum va spuneam, back again. Sper sa nu mai am surprize din astea, cel putin nu in urmatoarea perioada. Evident, am fost cam rupt de lumea inconjuratoare in ultimele saptamani, acum recuperez si eu...si, desi initial mi se parea o idee buna sa va povestesc ce si cum e prin spitalele noastre, am renuntat, e sezonul concediilor, vacantelor sau al weekendurilor placute, nu are rost sa va deprim cu chestiuni din astea. Asa, ca rezumat, am vazut si am experimentat pe propria-mi piele si bune, si rele. Detalii, poate cu alta ocazie. A fost interesant, totusi, sa vad victime ale "stirilor de la ora 17" cu ochii mei, impactul e cu totul altul decat cel din fata micului ecran. Gata, ca vad ca incep sa alunec pe panta asta. Revin cu ceva mai interesant mai tarziu!

Uuuufff, in sfarsit acasa...

...dupa aproape trei saptamani de spitalizare si o operatie destul de riscanta, care din fericire se pare ca a reusit. Tocmai v-am explicat si motivul absentei mele o perioada mai mare de timp, dar promit ca voi recupera!

Nu am scapat

Degeaba, cat timp va tine Euro, tot de fotbal se va vorbi; ce a fost, cum a fost, de ce a fost, ca nu am putut, ca nu am vrut, ca era culmea sa batem Olanda - vezi Rusia:))) - etc. M-a distrat scandalul din "culise", cu romanii prezentati - probabil a mia oara - drept burtosi cu lanturi de kilograme la gat, cunoasteti imaginea. Nu mai zic nimic despre asta, ca s-a implicat toata lumea in discutie. Dar fac o observatie. Poate gresesc, insa daca am vazut bine, dintre toti antrenorii echipelor de la Euro 08, doar Piturca al nostru aparea mandru pe marginea terenului imbracat in trening, ceilalti erau in cel mai rau caz la camasa si pantaloni. Comentati voi...

Atentie, cartile sunt periculoase!

Da, cartile sunt periculoase! Eu stiu asta, am facut greseala de a citi si am devenit dependent. Si e rau! Cartile, mai ales cele lungi, te fac sa pierzi notiunea timpului. Te transporta intr-o alta lume, facandu-te sa pierzi contactul cu realitatea. Iti dezvolta imaginatia, ceea ce poate fi periculos. Iti dezvolta vocabularul, riscand astfel sa incepi sa folosesti cuvinte si expresii pe care ceilalti vor spune ca le folosesti doar ca sa te dai mare. Asta, daca te vor mai intelege... Poti invata o gramada de chestii, culmea, unele chiar utile, si poti gasi raspunsuri la intrebarile alea care te macina pe dinauntru, intrebari pe care nu le pui nimanui deoarece sunt prea personale, sau pe care le consideri prea ciudate si ti-e frica sa nu pari ridicol sau prost daca le exprimi cu voce tare. Nu in ultimul rand, daca vreuna dintre carti va fi ecranizata, filmul, de care toti vor fi entuziasmati, ti se va parea clar mult mai slab si mai lipsit de substanta decat cartea, fapt ce iti va atrage comentariile prietenilor...
Ar mai fi multe de spus, dar ideea e ca acum, cu toate filmele si chestiile pe care le gasiti pe net, puteti evita cu destul succes cartile. Nu cititi, asadar, decat, in cel mai rau caz, vreun ziar sportiv, vreo revista cu multe poze si postere, sau doar rubrica "horoscop" si ultimele barfe despre vedete din diverse domenii. Viata va merge inainte si asa, va asigur de asta. Cat despre mine, dependentul de lectura, compatimiti-ma si tineti-mi pumnii: incerc sa la las:)))

Articol-exceptie: despre fotbal

Dupa cum am mai spus, nu sunt microbist. Asta e, nimeni nu e perfect. Ma mai uit insa la meciurile alea mai importante, de exemplu actualele meciuri ale Euro. Nu ma consider destul de priceput incat sa comentez ce si cum au facut romanii pe acolo. Mi-ar fi placut sa ii vad calificati in sferturi, probabil din patriotism, si pentru ca ar fi facut o gramada de oameni un pic mai fericiti. Pe de alta parte insa, am scapat astfel de declaratii becaliene despre Dumnezeul care ar fi fost in mod cert roman si fotbalist, despre sacose sau camioane de euro promise jucatorilor etc. In plus, dupa cum se obisnuieste, echipa ar fi pierdut meciurile, la scoruri ridicole sau in urma unor faze la fel de ridicole, si am fi dat vina pe gazon, arbitri, minge, vreme si in general pe orice altceva in afara jucatorilor. So...poate ca e mai bine asa. Ca de obicei, e doar o parere.

NU beti 2 litri de apa zilnic!

In fiecare an aceeasi poveste. Cum dau caldurile, cum ni se repeta obsesiv placa asta cu cel putin doi litri de apa zilnic. Da, evident ca trebuie sa beti lichide, insa nu doi litri, ci cat simtiti voi ca e ok. Un litru, sau cinci, daca va trebuie. Am spus povestea tuturor prietenilor mei, si o repet si aici: candva prin anii '60 sau '70, s-a realizat un studiu in urma caruia s-a constatat ca organismul uman adult are nevoie in medie de doi litri de lichid pe zi. Atentie! Urmeaza continuarea de care toata lumea face abstractie, si anume ca, din acesti doi litri, o parte este obtinuta din hrana (legume, fructe etc). Insa aceasta continuare a fost la un moment dat ignorata, si asa a si ramas.
Concluzia e simpla: ti-e sete, bea. Nu ti-e sete, nu te forta sa atingi cu orice pret limita de doi litri. Nu are sens...

Revenim la de-ale mele

Asa...a inceput fotbalul, microbistii sunt fericiti. Pana joaca Romania, dar cine stie, poate avem vreo surpriza placuta. Turul doi al alegerilor...nu vreau sa vorbesc despre asta. Noul loc de munca e prea nou pentru a putea spune ceva, de bine sau de rau. Deocamdata e ok.
Mai bine sa va spun despre o discutie din aia profunda, despre obiectivitate. Am participat ieri la un moment din ala cand un amic se plange/destainuie prietenilor si isi enumera problemele. Normal, prietenii iau atitudine si dau sfaturi sau isi exprima parerea, fiind, evident, obiectivi. Eu am ajuns la concluzia ca a fi obiectiv inseamna sa generalizezi, sa privesti problema asa cum ar face-o majoritatea oamenilor, dintr-o pozitie neutra. Dar atunci de ce parerile celor implicati in discutie nu coincid? Probabil pentu ca si notiunea de obiectivitate este privita si inteleasa subiectiv de fiecare in parte, nu? Deci, adio obiectivitate. Stiu, e incurcata treaba, am incercat sa o simplific cat am putut. Sper ca am fost destul de coerent. Ideea este ca de aceea prefer sa folosesc in astfel de ocazii formularea "din punctul meu de vedere" in loc de "obiectiv vorbind"...

Nota pentru cel/cei cu pentagramele

Am observat cu surprindere ca ieri am avut 41 de vizite, ceea ce pentru blogul meu este un record absolut, traficul zilnic mediu situandu-se undeva pe la 4-5 vizite, uneori urcand pana pe la 9-10. Verificand cum sta treaba, am descoperit ca acest numar impresionant se datora cautarii de informatii despre pentagrame. Well, initial am vrut sa scriu un articol despre asta, ca sa nu ii dezamagesc pe cei care ajung aici. Insa este foaaarte mult de scris, asa ca recomand citirea articolului despre pentagrama pe Wikipedia. Articolul in engleza, deoarece cel in romana este mult mai scurt si contine foarte putine informatii. Sper ca v-am ajutat. Linkul este http://en.wikipedia.org/wiki/Pentagram. Daca doriti traducerea, totusi, lasati un mesaj pe-aici si facem treaba.

Perioada de acomodare

Yeah, sunt la un nou loc de munca. Probabil stiti cum e in primele zile, cand apar tot felul de situatii, de la "oare cum a zis ala ca il cheama?" la "dar unde naiba o fi toaleta?" etc. Asa ca fiti intelegatori. Va scriu in weekend ce si cum, sa imi revin si eu putin. Thanks!

Dupa cum va spuneam...

...revin. Sunt o gramada de chestii pe care nu le inteleg sau/si cu care nu sunt de acord. Una dintre ele, cu care ma ciocnesc relativ des, sunt formulele alea spuse de complezenta, propozitii spuse automat, lipsite de continut. De exemplu, "bine, te sun eu si mai vorbim", fara nicio intentie de a suna intr-adevar. Sau "trec eu pe la tine zilele astea", "ne intalnim in weekendu' asta" etc. Eu, daca nu am de gand sa-mi sun interlocutorul, nici nu-i spun ca o sa o fac. Dupa cum, daca spun ca sun, surpriza! o sa sun! Ce e asa de greu in asta?
Una peste alta, mi-a luat ceva timp pana m-am obisnuit cu chestia asta, si inca nu m-am invatat minte complet, in consecinta fiind persoana care asteapta cateva zile un apel telefonic care nu mai vine, pana realizez ca nu are rost. E deranjant. Mai ales daca e vorba despre vreo problema mai importanta, nu doar stabilirea unei iesiri la o bere sau ceva de genul asta. Cam asta ar fi...

Battle finished. I won.

Acum, cu PC ul complet operational si cu primul tur al alegerilor trecut cu succes, altfel sta treaba. Daca as mai rezolva si din problemele cotidiene, ar fi si mai cool, dar la asta lucrez acum. Revin, ca am o idee care trebuie dezvoltata inainte de a fi...aaa...publicata, sa zic asa.

Still goin' on

Ma refer la scanari, virusi etc. Fac orice sa scap de reinstalare de Windows, dar tot acolo voi ajunge, probabil in weekend. Deocamdata, vorba romanului, merge si-asa.
Tot din categoria vesti nasoale: se termina sezonul 2 House si sezonul 3 Lost. Alta tura de asteptare...pana nu stiu cand...probabil pana cand voi uita finalul acestor sezoane, si nu o sa mai inteleg nimic din cele noi.
Veste buna - pentru mine -: in sfarsit, joc Stalker. Alta veste buna, tot pentru mine: vin caldurile. Sau canicula, sau temperaturile ridicate. Imi place!
Veste neutra: aaa...nu-mi vine niciuna in minte.
Veste de interes national (:))))) - vezi blogu' lu' Gabi. Ce sa zic, chestie de perspectiva:)
Na, va las, ca tocmai am terminat de scanat a zecea oara cu al zecelea program, sa vad asta ce a mai gasit... Dar revin.

Imi lipsea ceva...

...dar nu stiam exact ce. Acum mi-am dat seama. De fapt, PC-ul meu cu personalitate si-a dat seama ca ma cam plictisesc, si s-a gandit ca ar fi un moment bun sa intervina, in felul lui. So...uuuurrrrraaaaaa! Sunt (adica el este) plin de virusi. De care nu mai pot scapa. Ca de ieri tot incerc cu tot ce-mi trece prin cap, si nu reusesc. Apropo, vreo idee, vreo sugestie, ceva? Stiu de forumuri specializate, dar pana acum niciun rezultat, v-am spus. Pe azi atat, ma reintorc la scanari si delete infected files si din astea.

Sabotaj

Numai ce v-am zis ca revin si uite ca nu ma pot tine de cuvant. Din cauza internetului. Care se bloca in mod constant de cate ori voiam sa mai scriu cate ceva. Asa ca m-am enervat, dar mi-a trecut. Si incerc iarasi.
Intre timp, am observat cu bucurie ca nenea de la AXN, ala care papa litere, s-a suparat din nou si a scris o subtitrare in care nu apareau deloc diacritice. "Aa c ea arta cam aa ceva." V-ati prins?
Noroc ca era subtitrarea unui promo. Deocamdata. Cei de la HBO au gasit in schimb o solutie mai eleganta pentru evitarea greselilor, asa ca am avut placerea ( pe bune ) de a vedea un film fara subtitrare. A fost cool.
Cam atat cu TV-ul astazi, sa trecem la ceva mai profund, si anume la oamenii care prezinta o trasatura pe care nu am inteles-o niciodata si din acest motiv ma enerveaza. Este vorba de "aia cu doua fete". E tipul/tipa care se intalneste cu tine, e tot un zambet si e cel mai bun prieten al tau pana cand va despartiti. Apoi...potopul! Nu contest ca exista posibilitatea ca, la un moment dat, sa fi gresit fata de el/ea, prin vorba sau prin fapta. Insa mi se pare normal sa discutam despre asta face to face si sa rezolvam problema. Chestia cu vorbitul pe la spate nu rezolva nimic, ci, din contra, genereaza dispute mai ample si implica persoane care habar nu au despre ce e vorba, dar se simt obligate sa intre in tabara uneia dintre parti. Si tot asa, conflictul escaladeaza, si ajungi in faza in care nici macar nu mai stii de la ce a pornit totul, dar nici nu mai conteaza. Insa te trezesti cu priviri ciudate, "cu subinteles", carora trebuie sa le ghicesti originea, chestie greu de realizat, deoarece, de obicei, esti ultimul care afla wtf is going on. Si asta ma enerveaza. Pe voi?

Habar nu am

Se pare ca lipsa de antrenament din ultima perioada isi spune cuvantul. Sau am alte ganduri pe moment. Ca nu am mai reusit sa fiu impresionat nici de cicloane Myanmar, nici de cutremure made in China, nici de tampeniile noastre, electorale, fotbalistice sau de alta natura, (avem de unde alege...), si nici macar de vremea calda. Ieri a fost o furtuna teribila pe aici, iar azi termometrele stradale aratau 29-30 grade. Celsius, of course. Asa ca astept cu nerabdare sa imi vina iar inspiratia blogeristica, insa pana atunci, conform celor spuse anterior, dau semne de viata ca sa nu fiti ingrijorati (de parca ati fi fost...dar ma simt si eu important in felul asta). So, see you tomorrow.
PS Ba mi-a placut ceva. Felul in care Einstein a facut rost de teoria relativitatii, descris intr-un episod din Family Guy. Foarte tare. Recomand cu caldura, cu toate ca e difuzat la o ora cam ciudata, mai exact in jurul orei 1 a.m., pe TVR 2.